Hidden Truth 2 || Niall Horan F.F.

Chapter 137

* Din perspectiva lui Niall *

Atunci

Dau pe gât ultimul pahar de vodkă, simțind cum lichidul îmi gâdilă ușor gâtul, senzația de arsură fiind demult uitată. Îl trântesc apoi pe tejghea, sub privirile dubioase ale barmanului și mă ridic de pe scaun în același timp în care tipa, al cărui nume, să fiu sincer, nici nu m-am străduit să îl țin minte, mă prinde de mână și mă privește confuză, probabil și dezamăgită căci ajunge să realizeze că toate flirturile ei libidinoase din ultimele douăzeci de minute nu au făcut decât să mă scoată din sărite. Îmi iau astfel mâna din straânsoarea ei slabă puțin cam agresiv și mă aplec ușor în așa fel încât respirația mea să fie la același nivel cu gâtul ei, scoțând un oftat, senzual cică, puțin cam previzibil care nu mă face decât să vreau să o dau cu capul de tejnghea.

" Te sfătuiesc să cauți pe altcineva care să te fută. " spun simplu și o privesc amuzat în timp ce expresia i se schimbă, părând ofensată de spusele mele, gata să mă pleznescă din secundă în secundă.

Nu o mai onorez însă cu prezența mea, căci chiar nu am starea necesară să fiu lovit de o parașută sub ochii tuturor. Sunt un nenorocit, e adevărat, dar nu e vina mea că am o stare de tot rahatul ca să nu mai vorbim de fața ei, care nu mă îndeamnă decât să vreau să mă împușc. Las banii pentru băutură pe tejghea în cea mai mare viteză posibilă și încep să îmi croiesc drum printre mesele pline în special de bărbați intoxicați la maxim de alcool, care încearcă să agațe celelalte două tipe care lucrează aici la bar prin replici și aluzii sexuale de tot rahatul.

În seara asta totul pare să mă calce pe nervi, până și muzica abia audibilă și veche de când e omenirea. Barul ăsta a auzit vreodată de muzică rock, pop, ca să nu mai vorbim de remixuri? Jur pe tot ce vreți că în alte seri atmosfera era cu totul diferită aici, sau poate că eram mult prea ocupat încercând să o fac pe Rose să aibă parte de distracția vieții ei. Asta până când Brad ne-a prins acum două săptămâni împreună în apartamentul fratelui lui, iar acum o săptămână târfa aia nenorocită s-a gândit să îi spună jegosului ăla că eu am fost vinovat în toată povestea, că am drogat-o, îmbătat-o, obligat-o să se culce cu mine și toate bazaconiile ce ar fi putut fi inventate. Toate astea, bineînțeles, ca să rămână cu banii lui. Poate că starea mea e deplorabilă și pentru că acum două zile a reușit cumva să facă rost de numărul meu și să mă amenințe ca dracu', însă pun pariu că e un nimic și nu are tupeul să stea față în față cu mine nici într-o mie de ani.

Oricum ar fii, mă doare sincer fix în cot, dacă ar fi vrut ca Rose să nu își fluture genele pe la diferiți bărbați, atunci ar fi trebuit să se gândească că uneori banii nu sunt îndeajuns să facă o femeie fericită.

Îi zăresc pe Liam și Louis într-un colț al barului, colțul cel mai accesibil intrării din spate în caz că cineva ar fi început să își pună semne de întrebare în legătură cu adevărata noastră vârstă. Defapt, dacă stau mai bine să mă gândesc cu siguranță că poponarul care se crede barman nu a înghițit tot rahatul în legătură cu legitimația mea, falsă bineînțeles, care arăta că am 21 de ani, dar de ce ar mai trebui să mă plâng devreme ce a decis să își țină gura închisă?

Băieții, spre surprinderea mea, sunt perfect treji, sticlele de bere de pe masa lor nefiind încă terminate, probabil datorită mahmurelii cauzate de petrecerea de acum o noapte. De asemenea nicio tipă nu e prin preajmă, ci sunt doar ei alături de câțiva prieteni, jucând poker. Oricât aș vrea să mă alătur lor capul mă doare îngrozitor și simt că am nevoie doar de un somn bun, de care nu am mai avut parte de câteva zile bune.