Hidden Truth 2 || Niall Horan F.F.

Chapter 100

“ Dumnezeule, Jess, trezește-te odată! “ aud o voce familiară mie în ureche, urmând ca apoi să îi simt atingerea pe umărul meu, mișcându-mă ușor. Refuz însă să îmi deschid ochii și mormăi ceva pe sub respirație, punându-mi apoi o pernă pe față pentru a împiedica orice alt sunet să ajungă la mine. Îmi simt capul destul de greu și, după câteva momente am impresia că am adormit din nou, îmi este trasă brusc perna de pe față. Îmi deschid ochii dintr-o dată, fiind nevoită să înfrunt lumina orbitoare din camera aceasta îngustă și îmi fixez apoi privirea către Kate, aceasta făcând deja pași mărunți și rapizi de la un capăt la celălalt al încăperii, adunând anumite obiecte, oftând adânc din când în când.

“ Ce faci? “ o întreb somnoroasă și reușesc să mă ridic în capul oaselor, așezându-mă pe marginea patului. Mă uit la ceas și observ că este abia opt dimineața, reușind abia mai apoi să disting alte multe sunete ce vin de pe hol, zgomote înfundate și cuvinte aruncate în grabă.

“ În sfârșit! “ exclamă blonda fără să mă privească, ignorându-mi întrebarea. Aceasta privește cu mare atenție în dulap și îmi deschid gura pentru a o întreba ce se întâmplă dar mă întrerupe, întorcându-se rapid către mine, aruncându-mi o privire destul de îngrijorată. “ Ai face bine să începi să te pregătești, altfel vom intarzia la deschiderea primului nostru an la facultate! “ exclamă și se încruntă, reușind să observ cât de agitată este.

Îmi duc mâna la frunte și oftez adânc, dându-mi în sinea mea o palmă mintală că am fost atât de neglijentă încât să uit de această zi, dar presupun că acest lucru era de așteptat devreme ce, în ultima săptămână, încă de când am ajuns aici m-au preocupat multe alte lucruri mărunte, ținându-mi mintea ocupată cu fel și fel de scenarii absolut inutile. Ar trebui să încetez să mă gândesc atât de mult, dar nu mă pot împotrivi pur și simplu subconștientului meu.

“ La ce oră trebui să fim în curtea interioară? “ o întreb imediat după ce îmi fac patul, concentrându-mă asupra priorităților mele. Încerc să nu mă panichez prea tare, chiar dacă această zi e importantă pentru fiecare elev care a ajuns până aici, care e pregătit pentru experiențe noi alături de persoane din toate colțurile țării.

“ Zece jumătate, dar i-am spus deja lui Zayn că ne vom întâlni cu ei cu un sfert de oră înainte, doar pentru a fii sigure că ajungem la timp. „ zice cu repeziciune și dau din cap în semn aprobator, ieșind din cameră pentru a merge la baie pentru a mă spăla pe dinți, fiind recunoscătoare că nu e chiar atât de departe de camera noastră.

“ Cu ce se presupune că ar trebui să mă îmbrac?! “ mă întreabă Kate imediat ce intru pe ușă și chicotesc ușor. Ridică pe rând două umerașe, arătându-mi două posibile ținute și ezit pentru câteva secunde, încercând să le analizez cu atenție.

“ Îmi place mai mult a doua variantă. “ îi zâmbesc și arăt cu degetul către fusta neagră și cămașa de culoare crem de pe al doilea umeraș, aceasta mulțumindu-mi din privire. Oricum sunt sigură că i-ar fii stat la fel de bine cu orice s-ar fii îmbrăcat.

Aproximativ la zece terminăm atât cu toate pregătirile, optând în final pentru o pereche de blugi negrii, o cămașă albă și un sacou albastru, uitându-mă încă odată în oglindă pentru a mă asigura că totul este în regulă. Îmi ondulez apoi vârfurile, reușind să îi dau un aspect destul de natural părului și îl las pe spate destul de mulțumită de rezultat. Ezit totuși pentru câteva secunde și trec ușor cu degetele peste locul în care ar fii trebui să fie lănțișorul de la…el și îmi aduc aminte instantaneu de săptămâna trecută, de ziua în care am plecat de acasă. Sunt destul de sigură că nu mai vreau să mai avem absolut nicio legătură, chiar dacă îmi lipsește și nu mă pot împotrivi acestui sentiment. M-a rănit de atât de multe ori încât nu pot număra pe degetele de la ambele mâini și nu am de gând să mă întorc din nou în acel cerc vicios și periculos, anticipând deja finalul, care nu va fi unul fericit pentru mine.