Hidden Truth 2 || Niall Horan F.F.

Chapter 104

Trag aer adânc în piept, încercând să mă conving că totul e real și că nu am halucinații, chiar dacă știu prea bine că nu am consumat absolut nimic de când am ajuns aici, cu toate că, dacă aș fii știut că se va ajunge în această situație nu m-aș fii gândit de două ori înainte să fac ceva necugetat.

După câteva clipe în care ezit reușesc să îi întind mâna ușor, trecându-mă fiori reci pe șira spinării, corpul înghețându-mi total atunci când palma mea se află deja într-a lui, simțindu-i atingerea după câteva săptămâni bune în care nu am făcut decât să tânjesc după ea. Abia îmi vine să cred că Niall se preface că nu mă cunoaște, că a dat uitării tot ceea ce s-a întâmplat între noi. Cu siguranță că și eu ar fii trebuit să fac acest lucru, dar pur și simplu nu am putut. Iar acest sentiment de neputință și vulnerabilitate în fața lui doare al naibii de mult.

Absolut niciun cuvânt nu reușește să îmi părăsească buzele, fiind parcă prinsă într-o transă infernală creeată doar pentru a mă chinui, doar pentru a-mi aminti cât de mult înseamnă Niall pentru mine. În schimb, tot ce pot fac este să dau din cap în repetate rânduri, evitându-i privirea blondului. Îmi retrag apoi mâna brusc și mă uit în cele din urmă la acesta accidental, observând cum confuzia pune stăpânire pe trăsăturile feței sale. Nu înțeleg de ce totuși ascunde faptul că ne cunoaștem, dar poate că e mai bine pentru noi. Îmi tot spun că îl urăsc cu fiecare fibră din corpul meu, dar sunt sigură că atât el, cât și eu știm că e o minciună.

“ Cred că ar trebui să merg la prietenii mei, probabil mă caută în momentul ăsta. “ îi spun lui Hayley, încercând în același timp să ignor cu toate puterile mele prezența blondului, a cărui privire o simt ațintită asupra mea în tot acest timp. Apreciez faptul că nu spune nimic, nu cred că aș putea să rezist tensiunii care crește și tot crește înăuntrul meu, așteptând doar un moment potrivit pentru a răbufni.Aceasta dă din cap și, fără să mai stau pe gânduri mă întorc pe călcâie, având în gând să mă îndepărtez cât mai mult cu putință de el, chiar dacă e imposibil căci, oricât de mult aș încerca, atât timp cât suntem sub același acoperiș nimic nu e sigur.

Simt cum ochii sunt pe cale să mi se umezească și îmi mușc interiorul obrazului cu putere, strecurându-mă în același timp printre mai multe grupuri de persoane, împingându-le rareori cu cotul pe cele care nu par să se miște din drum. Sentimentul de anxietate își face apariția și mă găsesc căutând aerul, respirând greoi și sacadat, de parcă m-aș sufoca rapid și sigur. Îl zăresc pe Harry undeva într-un colț al imensului hol vorbind cu acea blondă și mă îndrept rapid către acesta fără să mai stau pe gânduri, tâmplele începând deja să îmi zvâcnească cu putere. Dacă el și Kate mi-ar fii spus că Niall e aici atunci aș fii putut evita toată încurcătura creeată. 

“ Trebuie să vorbim. “ scuip în momentul în care ajung aproape de el, fără să îmi pese dacă persoana de lângă se simte ofensată sau jignită. Îi văd fruntea încrețindu-se la vederea expresiei feței mele și îi cere scuze fetei, apucându-mă în următorul moment de braț, ducându-mă la cațiva pași depărtare de locul inițial clar enervat.

“ Ce te-a apucat?! Eram în mijlocul...”  începe să spună, frustrat, dar îl întrerup imediat.

“ Credeați că o să puteți să îmi țineți lucrul ăsta ascuns? De ce dracului nu mi-ați spus?! “ țip, începând să gesticulez cu mâinile în aer, expirând adânc o cantitate de aer pe care nici măcar nu știam că o țin în mine. Acesta șovăie pentru câteva secunde, buzele sale fiind între-deschise, parcă pentru a cântări bine situația și a se gândi ce explicație urmează să îmi dea. Ar fii bine să găsească una bună.

“ Deci acum știi. “ oftează într-un final, trecându-și degetele prin păr.

“ Da, Harry, acum știu! Și aș fii putut evita chestia asta dacă mi-ați fii spus! Doamne, nu îmi vine să cred că nu mi-am dat seama de ce te comportai azi atât de ciudat în cameră, când Kate se certa cu el! Nu înțeleg de ce ați încercat să îmi ascundeți faptul că Niall s-a întors, Dumnezeule, la ce vă gândeați?! Credeați că o să dureze mult până când voi afla? “ continui destul de nervoasă și îmi dau capul pe spate pentru câteva clipe, închizând ochii strâns pentru a încerca să îmi controlez acțiunile. Dar nu pot, căci de fiecare dată când el e în preajma mea îmi pierd complet controlul, fără măcar să îmi dau seama.