Hidden Truth 2 || Niall Horan F.F.

Chapter 148

În capitolul anterior

"Bună dimineața, iubire."

Sunt brusc smulsă din șirul interminabil al gândurilor mele de vocea răgușită a lui Niall, care a sunat mai mult ca o șoaptă, o șoaptă a dracului de sexy. Zâmbesc în timp ce acesta mă sărută apăsat pe frunte și îmi dau seama că am fost probabil mult prea concentrată în a analiza absolut orice lucru mărunt, așa cum fac absolut tot timpul, ca să pot observa ceea ce e cu adevărat important: frumusețea și simplitatea unui asemenea moment.

Suntem în apartament și cu siguranță nu e dimineață, căci soarele se află în înaltul cerului, aruncând cu raze slabe, deloc calde, specifice lunii ianuarie. Sunt blocată între picioarele lui Niall, iar piepturile noastre sunt lipite unul de celălalt, reușind să îi simt vibrațiile produse de bătăile inimii sale ca și cum le-aș simți pe ale mele. Capul meu stă rezemat pe umărul său, iar capul lui stă rezemat acum pe capul meu, fiind amândoi adânciți într-o liniște complet relaxantă. Inspir adânc și închid ochii strâns pentru câteva secunde, reușind, pentru moment, să alung orice gând ce îmi invadase mintea. Își pune mâna în jurul taliei mele și mă trage și mai aproape de el, umplând orice spațiu gol, făcându-mi inima să bată din ce în ce mai puternic.

"Neața." răspund la fel de jos și încerc să mă sprijin în coate pentru a putea fi cu capul la nivelul lui, sfârșind prin a îl săruta scurt pe buze imediat ce reușesc să mă stabilizez.

„La dracu, nu o să mă satur niciodată de asta."Niall șoptește pe sub respirație și mă încrunt, fără să înțeleg ce vrea să spună.

" La ce te referi?"

" La asta. " continuă și, fără să am timp să reacționez, se rotește odată cu mine, lipindu-mă cu spatele de cearșaful rece.

Câteva șuvițe de păr mi s-au lipit de față în timpul acestui proces, însă Niall le dă la o parte, cu o mână, cu cealaltă sprijinindu-se pentru a nu își lăsa toată greutatea pe mine. Stă deasupra mea acum și mă privește adânc în ochi, având pentru câteva secunde pe față o expresie indescifrabilă.

"Nu m-aș sătura niciodată să mă trezesc în fiecare dimineață lângă tine. Încă nu îmi vine să cred că ne-am mutat împreună."

Clipesc în repetate rânduri, luată prin surprindere de sinceritatea iubitului meu și îmi deschid gura pentru a îi spune ceva, dar niciun cuvânt nu îmi iese printre buze. Tipic.

" Vreau ca relația noastră să dureze, Jess. Știu că sună ironic venind din partea mea, dar ești singurul lucru bun din viața mea și nu știu ce, sau cine aș putea deveni dacă m-ai părăsi. Știu doar că mi-aș pierde mințile. " înghit în sec și îmi las pentru câteva clipe privirea în jos, neștiind ce i-aș putea spune, știu doar că ma simt mult prea vinovată ca să îl privesc în ochi în acest moment; Niall nu pare însă să îmi ia în serios tăcerea, ci, din contră, continuă. " Uneori sunt cel mai mare nenorocit –bine, în majoritatea timpului sunt cel mai mare nenorocit– și cateodată chiar mă întreb ce am făcut ca tu să mă iubești."

" Nu ești un nenorocit, Niall. Pur și simplu refuzi să te atașezi de cineva pentru că îți e teamă că în final vei fi părăsit. " reușesc să spun, trasând linii cu degetul arător pe fața sa, încercând să îl fac să se mai relaxeze puțin.

" Te rog nu mă părăsi, Jess. Nu aș putea face față. Te rog. " zice încet, privindu-mă atent, ținându-mă în același timp în brațe de parcă aș fii o păpușă de porțelan.