Topește-mi sufletul între palmele tale,
Stinge fărâma de viață ce îmi arde-n piept,
Aprinde-mi corpul și am să te iert,
Distruge lacrimile mele cu zahăr și otravă,
Ucide-mă, dar fă-o încet.
Stropește-mi trupul cu acid,
Amintește-mi că am fost aruncată-n vid
Și lasă-mă să mă sting în durere
Căci moartea e, în final, singura care nu piere.
Ucide-mă, dar fă-o încet.
Nu îmi privi moartea cu regret,
Căci sicriul e singurul lucru pe lume cert.
Să nu plângi după a mea privire,
Pentru că tu mi-ai furat a mea nemurire.
Ucide-mă, dar fă-o încet.
CITEȘTI
Scrum
PoetryPoeme scrise cu lacrimi și durere, poezii venite ca un strigăt în neant. Universul. Poezii scrise de pe buza prăpastiei, în căderea spre întuneric și spre brațele reci ale morții. Viața.
