Sânge de lumină
se varsă în scântei
De soare,
iar luna însăși
Pălește speriată
înaintea lacrimii
Stelei de mare
pierdute în ocean.
Mă scufund în sclipiri de ceață
iar sângele mă mânjește pe față
Și simt că mă apropii de final
acolo jos, lipsită de uman.
Un monstru îmi sfâșie pieptul
haosul din haos se naște,
Un amestec fierbinte
de picioare de broaște
Și blesteme.
Mă tem să deschid ochii
căci rece ești în mine
Și nu știu ce mă reține
să mă regăsesc prin tine.
Nu îmi e bine,
am sânge de scântei pe brațe,
Povestea fetei îmbrăcate-n ceață
și căzută din abis,
Înălțată spre un dezolant
Paradis.
CITEȘTI
Scrum
PoesíaPoeme scrise cu lacrimi și durere, poezii venite ca un strigăt în neant. Universul. Poezii scrise de pe buza prăpastiei, în căderea spre întuneric și spre brațele reci ale morții. Viața.
