Noi nu ne certăm;
noi plângem cu lacrimi
de distrugere.
Noi nu ne certăm;
noi incendiem adăposturile
celor vinovați
În inocență.
Noi nu ne certăm;
noi sfărâmăm palate
de minciuni și
Ură.
Noi nu ne certăm;
noi alegem crima
căci e ieftină
Și dulce.
Noi nu ne certăm;
noi ne topim orbește
într-o sinucidere
Mută.
Noi nu ne certăm;
noi ne călcăm în picioare
și nu putem înțelege
Nevoia.
Noi nu ne certăm;
noi ne hărțuim ca leii
din teritorii
Distante.
Noi nu ne certăm;
noi ne tachinăm cu
ocheade reci
Și goale.
Noi nu ne certăm;
noi nu îmbrățișăm
normalitatea pustie
Din vid.
Noi nu ne certăm;
noi suntem ciudații
fără loc între
Ai lumii.
Noi nu ne certăm;
noi ne ținem în brațe
și plângem a potop
Și moarte.
Noi nu ne certăm;
noi murim pe ruguri
ridicate de bună voie
aprinse cu indiferența unor Călăi lipsiți de scrupule.
Noi nu ne certăm;
noi ne strângem cenușa
și scuipăm în scârbă
Peste rămășițele
A două trupuri.
Noi nu ne certăm;
noi ne înjunghiem pe la spate
ca niște miei proști pentru că,
De ce nu?
CITEȘTI
Scrum
PoetryPoeme scrise cu lacrimi și durere, poezii venite ca un strigăt în neant. Universul. Poezii scrise de pe buza prăpastiei, în căderea spre întuneric și spre brațele reci ale morții. Viața.
