Scrum

Și au murit fericiți... până la adânci tristeți.

Mamă, mamă,
de ce nu te trezești?
Promit că am să fiu
un băiețel cuminte
Și nu voi ieși din
ale tale învățăminte.

Mamă, mamă,
de ce nu te trezești?
Pe pământul ud și roșu
de mult prea mult te odihnești!

Mamă, mamă,
de ce nu îți deschizi ochii?
Nu mă auzi? Sunt lângă tine!
Mamă, nu mă lăsa,
te rog din suflet fierbinte!

Mamă, mamă, mamă...
aud coruri de îngeri
Și glasuri ce te cheamă.
Lor să nu le răspunzi,
cu tine tu ia-mă!

Mamă, mamă,
de ce nu te trezești?
Vor să mă ia de lângă tine,
mă smulg de la sânul tău fierbinte
Mamă!

Mamă, te rog, deschide ochii!
Vor să mi te fure în uitare
și să îmi prefacă în zâmbet
Lacrimile amare;
să mi te șteargă din gând
Să uit către tine orice cuvânt!

Mamă, mamă,
de ce nu te trezești?
Au venit îngeri de sus,
ca să mă liniștească,
plânsul să mi-l potolească,
Ruperea de tine să o adeverească!

Mamă, mamă, mamă...
Nu îi lăsa să ne despartă,
nici chiar de ar fi mai bine!
Și cum ar putea fi,
dacă tu nu ai mai fi?

Mamă, mamă,
de ce nu te trezești?
Moartă și rece tu ești,
Îngerii încremenesc
Și legătura vieții o strivesc.

Mamă, mamă, mamă...
Ființă firavă, desprinsă din rece trup
Te avânți spre zare
Și nu mai bagi în seamă
A mea disperată chemare...

Mamă! Mamă!

Nu mă lăsa orfan
singur și fără iubire
În această pustiire!

Te depărtezi, te pierd, te uit,
Mai departe merg năuc
Nu știu cine sunt,
sau unde mă duc.

Mamă! Mamă!

Mă duc...

Mă duc.