E frig.
E rece, întuneric și sufletu-mi e gheață
Sunt o fantomă rătăcită-n ceață
E frig.
Viața se scurge monoton
O mamă plânge în balcon.
E frig.
Alerg în pustiu
Alunecând înapoi în sicriu.
E frig.
Pământul mă-ngroapă
Iar ei jelesc și inima le crapă.
E frig.
Pierdută, singură în cimitir
Îmi caut trupul vechi– un chilipir
Deși aici sunt numai morți și numai vii,
Trupuri ce s-au rătăcit de ale lor stafii.
E frig și tremur.
Poate voi găsi și eu,
În această căutare
Să dau la schimb p-un putred corp
Un suflet mic, dar mare luptător.
Dar uite cum, în marea cea de viață
Îl zăresc pe al meu ș-apoi îl pierd în ceață.
Cad în genunchi, mă-ntorc în groapă
Lăsându-mă strivită de a morții roată.
E frig, e tremur.
Plâng.
CITEȘTI
Scrum
PoetryPoeme scrise cu lacrimi și durere, poezii venite ca un strigăt în neant. Universul. Poezii scrise de pe buza prăpastiei, în căderea spre întuneric și spre brațele reci ale morții. Viața.
