Sunt pierdută printre cuvinte
Gura îmi e cusută cu o ață de foc
Implor ajutor cu degete roase până în carne
Caut salvarea în curcubeul din nor.
Oftez și mă rup, mă topesc, mă scufund
În burta grea a unui monstru de piatră
Și alunec, mă pierd, mă sufoc
Ruptă de o distantă realitate.
Îmi e frig, înconjurată de scrum
Captivă sunt în ale mele gânduri
Încerc să vorbesc, dar omul e surd
La toate neputințele mele.
Un val, și-ncă unul, al doilea din câteva sute
Reci, înveșmântate în gheață și fum
Risipind în neant visele mele
Înlocuindu-le cu al strigătului vânt.
Pierdută sunt printre cuvinte
Atât de multe șoapte ce mă-ngroapă
Îmi e groază, mi-e cutremur și-n jur
Plutește un miros putred de moarte.
CITEȘTI
Scrum
PoetryPoeme scrise cu lacrimi și durere, poezii venite ca un strigăt în neant. Universul. Poezii scrise de pe buza prăpastiei, în căderea spre întuneric și spre brațele reci ale morții. Viața.
