Dragoste de conveniență

CINCI

❝𝐀𝐑𝐀𝐃𝐇𝐘𝐀❞

Nu a durat mult.

          Nunta a durat mai puțin decât m-aș fi așteptat. Acum o lună m-am căsătorit, am finalizat toate ritualurile și mi-am legat destinul de al său. Așa se spune, nu? Ei bine, nu prea aveam de unde să știu. Mă căsătorisem pentru prima dată în viață și, colac peste pupăză, aceasta nu era decât o alianță falsă.

          Se spune că relația dintre un soț și o soție este făurită mai întâi în ceruri. Se spune că sufletele pereche sunt legate acolo cu mult înainte de a fi legate aici. Iar un nod legat în ceruri nu se va dezlega niciodată. Mă întrebam dacă și în privința mea se aplica același tipar? Până la urmă, eu și Ymo legaserăm un nod pe acel Mandap. Iar bătrânii spun că, de îndată ce ocolurile au fost făcute și jurămintele au fost rostite, nimeni și nimic nu va mai despărți acel cuplu. Ei nu credeau în acte de divorț. Iar Ymo nu credea în superstițiile lor. Însă eu în ce credeam?

Momentan nu mai exista nimic în care să mă încred.

          Mă aflam în dormitor, loc pe care îl împărțeam, firește, cu soțul meu. Stăteam pe pat și priveam tavanul în formă de cupolă, contemplând la toate cele întâmplate în ultimul timp.

          Mă amuza teribil faptul că prietenii soțului meu încă aveau impresia că eram verișoara sa, iar pe lângă asta niciunul, nici măcar cel mai bun prieten al său, Zack, nu participase la nuntă. Iar familia, ei bine... Ei credeau doar ceea ce vedeau, iar în ochii lor eu eram soția lui Ymo Lyer. Însă nu știau că fundamentul relației noastre era clădit pe minciuni și adevăruri pe jumătate spuse...

          Normal că nu împărțeam același pat. Ymo, de multe ori, nici nu dormea aici, ci înnopta prin cine știe ce hotel de-al tatălui său. Dar când o făcea, canapeaua din mijlocul dormitorului era perfectă pentru el sau o cameră oarecare de oaspeți, atunci când părinții săi nu erau prin preajmă și nici servitorii băgăreți, angajați de mama sa.

          Ymo ar fi trebuit să apară din clipă în clipă. Privirea mea nu slăbea nici ceasul imens de pe perete. Îmi spusese la prânz să-l aștept, căci avea ceva important de discutat cu mine. În mod normal, aș fi fost de mult absorbită de lumea viselor, înainte ca el să ajungă acasă, căci mereu întârzia. Iar eu nu eram una dintre acele neveste grijulii care să-l aștepte cu masa pusă. Dar de data aceasta eram curioasă de ceea ce avea să-mi spună.

          Ceasul bătea aproape ora 00:00, iar sclerele parcă începeau să mă usture din pricina oboselii și mă chinuiam să-mi mențin pleoapele deschise.

          Avusesem o zi grea la serviciu; colegul meu lipsise astăzi și fusesem nevoită să mă descurc și cu partea sa de turiști. Abia făceam față, mai ales că orașul era nou, iar cantitatea de informații noi, pe care eram nevoită să le învăț, mă copleșea.

          Socrii mei erau moderni, deci nu aveau pretenția să stau la cratiță, așa cum mă așteptasem. Puțin le păsa de mine și de aspirațiile mele în materie de carieră. De fapt, ei se mutaseră de curând într-o reședință la țară, lăsându-ne nouă conacul. Dar aveau pretenția să-i vizităm o dată pe lună, pentru o cină în familie, iar tatăl lui Ymo se întâlnea aproape zilnic cu fiul său la birou. Mai avea niște treburi de rezolvat până avea să se retragă definitiv și să-i predea fiului său ștafeta.

"Pe unde umblă omul ăsta? Mi-e somn la naiba!"

          Am oftat frustrată și am decis că ar fi mai bine să-mi prepar un ceai până îl așteptam. Speram totuși să apară înainte să încep să-l beau, căci, cu siguranță, aveam să adorm cu cana în mână, mai ales dacă era ceaiul meu preferat. Din ghimbir, scorțișoară și cardamom. Mereu mă liniștea.