Dragoste de conveniență

DOISPREZECE

❝𝐀𝐑𝐀𝐃𝐇𝐘𝐀❞

Mă plimbam de-a lungul și de-a latul încăperii, încercând să ignor migrena care îmi chinuia capul. Mă străduiam să îmi amintesc ce se întâmplase în noaptea precedentă. Eram extrem de mahmură, iar camera asta nu semăna deloc cu camera mea de hotel. Mă trezisem singură într-o cameră străină. Cum ajunsesem aici? Unde erau ceilalți? De ce nu îmi aminteam nimic din ceea ce se întâmplase după ce plecaserăm de la cină?

Inima a început să-mi bată cu rapiditate în piept. Oare sfârșisem în pat cu un bărbat străin? Oare făcusem prostia colosală de a-mi înșela soțul? Ce naiba se întâmpla? Nu înțelegeam nimic.

Dintr-o dată, ușa dormitorului s-a deschis, iar eu m-am oprit în loc. Eram cu spatele la ușă și îmi era frică să mă uit în direcția persoanei care pășise în dormitor.

Nu auzeam decât pașii grei care se apropiau din ce în ce mai mult de mine. Preț de câteva secunde, respirația mea s-a oprit complet.

O mână mare mi-a atins umărul. Mi-am închis ochii panicată.

— Hei, ești bine? Acea voce destul de familiară mi-a spulberat orice fărâmă de frică. M-am întors vijelios spre bărbatul din fața mea.

— Ymo! Am exclamat ușurată și mi-am încolăcit brațele în jurul lui. Nu știam de ce corpul meu reacționase în acest mod, probabil nu ar fi trebuit să-l îmbrățișez, având în vedere restricțiile noastre, însă mă simțeam ușurată să văd un chip familiar prin preajmă, așa că acționasem poate într-un mod puțin impetuos.

Teama că poate am sfârșit în patul unui străin, după beția mea din club, îmi măcinase sufletul minute în șir. Soțul meu nu avea idee cât de recunoscătoare eram că se afla aici.

Apoi realitatea cruntă m-a lovit din plin. Asta trebuia să fie camera lui de hotel... "Pe toți zeii!" M-am desprins brusc din îmbrățișare. Soțul meu m-a privit uimit. Apoi, între sprâncene i-au apărut cute de încruntare. Era de mii de ori mai rău ca eu să fi dormit în camera soțului meu. Nu aveam ce căuta aici, mai ales că el venise în vacanță cu iubita lui...

— Asta este camera ta, Ymo? am întrebat cu jumătate de glas. Și nici nu știu de ce i-am adresat o întrebare al cărei răspuns îl știam deja.

— Da. Răspunsul lui a venit mai repede decât m-aș fi așteptat. Expresia sa facială s-a mai îmblânzit, iar ochii lui parcă îmi zâmbeau. Am înghițit în sec, dar mi-a venit să tușesc; gura îmi era acum secată de salivă.

— De ce m-am trezit în dormitorul tău? M-am grăbit să întreb, văzând că nu avea de gând să-mi ofere mai multe explicații.

— Nu fii ridicolă, scumpo, e luna noastră de miere; unde altundeva să îți petreci prima noapte din luna de miere, dacă nu în același dormitor cu soțul tău?

          Ymo mi-a zâmbit galeș, deplasându-se pasiv spre dulap, ignorându-mi cu desăvârșire prezența. Și-a dezbrăcat tricoul, etalându-și cu nonșalanță în fața mea pectoralii bine lucrați, apoi a îmbrăcat o cămașă din in de culoarea zăpezii. Am închis gura, pe care o căscasem fără să îmi dau seama, în momentul în care gropițele sale au ieșit în evidență de la zâmbetul buclucaș pe care mi-l etala.

— Nu-i deloc amuzant, m-am bâlbâit panicată. Cum adică mi-am petrecut noaptea cu tine? Sper că glumești!

— Ei, haide Aradhya, doar știi că nu-mi arde de glume la ore atât de matinale.

— Ymo! Am exclamat frustrată.

Dacă bărbatul ăsta vorbea serios, o dădusem rău în bară. Am închis ochii încercând să-mi amintesc ce s-a întâmplat cu o noapte înainte, însă singurul lucru pe care mi-l aminteam era parfumul său dulce-acrișor, mângâieri tandre, șoapte senzuale și brațele lui puternice care mă strângeau afectuos la pieptul său musculos. Nu, nu, nu. Eram bulversată, Ymo se juca cu imaginația mea, sigur asta făcea! Nimic din ceea ce îmi imaginam eu nu se întâmplase, nu avea cum să se întâmple...