Dragoste de conveniență

NOUĂ

❝𝐀𝐑𝐀𝐃𝐇𝐘𝐀❞

          Oasele îmi înțepeniseră de-a dreptul în locșorul acela umed și rece, mușchii corpului îmi zvâcneau la fiecare mișcare, iar articulațiile îmi pulsau de durere. Amorțisem pe gresia rece din baie; nici nu știu când mă furase somnul, sprijinită de ușă, iar acum abia dacă mă mai puteam mișca. Coloana vertebrală probabil se îndoise cu totul din pricina posturii incomode în care dormisem o noapte întreagă.

          M-am ridicat alene de pe gresie și m-am îndreptat împleticită spre chiuvetă. Migrena care îmi săgeta occiputul era bomboana de pe colivă în dimineața asta. Nu-mi venea să cred că adormisem în baie...

Cât naiba era ceasul?

Am dat drumul la apa rece să curgă și m-am spălat pe față. Trebuia să mă trezesc de-a binelea, mă aștepta o zi lungă.

După ce m-am șters, am deschis ușa de la baie și am icnit stupefiată când am văzut o siluetă bărbătească sprijinită de ușă. Ymo s-a dezechilibrat când am deschis ușa și s-a proptit în cot.

― Futui mama mă-sii! A exclamat, ridicându-se cu chiu cu vai de jos.

Eram șocată, îl priveam uimită, încercând să înțeleg ce naiba făcea, apoi m-a lovit...

Ymo nu glumise când spusese că nu se va clinti de acolo până nu voi ieși din baie; mă așteptase o noapte întreagă și adormise acolo...

          Privirea lui scrutătoare m-a analizat din cap până-n picioare. Părea de-a dreptul șifonat, cămașa sa albă era cutată, iar colțurile îi ieșiseră din pantaloni. Părul său negru era acum ciufulit în toate direcțiile, iar cearcănele de sub ochi dădeau impresia că nu se odihnise deloc bine. Dar chiar și așa, Ymo arăta extraordinar de bine. A făcut un pas spre mine și, înainte să-i pot anticipa următoarea mișcare, m-a tras într-o îmbrățișare călduroasă și destul de intimă, ceea ce m-a făcut să mă înmoi, involuntar...

          Am stat acolo nemișcată, în timp ce brațele sale mă strângeau protectiv la piept, iar palmele sale îmi mângâiau tandru spatele. Contemplam dacă să-l îmbrățișez la rândul meu sau nu.
Am ales totuși să nu o fac și, într-un final, ne-am desprins din îmbrățișare, iar Ymo și-a dres glasul, spărgând gheața.

― Cum te simți, Aradhya? Mâna sa a poposit pe umărul meu; nu mă puteam concentra la ceea ce îmi zicea, pentru că mă atingea într-un mod atât de afectuos, încât mă pierdeam cu firea.

Unde era Ymo cel ursuz și bădăran de până acum? Acest Ymo îmi provoca un disconfort nedorit...

― Sunt bine. Am îngăimat, trecând în viteză pe lângă el, fără a-i mai acorda prea multă atenție.

Ymo m-a urmat până în garderobă.

― Nu mă minți, Aradhya! Detest minciuna.

"Huh?" 

Am lăsat să-mi scape un hohot de râs. Glumea, nu?

― Și totuși, îți minți prietenii și părinții în legătură cu cel mai important aspect al vieții tale. Am rostit tăios, săgetându-l cu privirea. Ymo a tăcut preț de câteva secunde, fiind surprins probabil de răspunsul meu acid.

― Știi foarte bine că nu am de ales!

― Pe bune, Ymo? Chiar nu ai de ales?

― Ce e în neregulă cu tine? Te comporți diferit de la o vreme, nu te înțeleg. Încerc din răsputeri să îți fiu alături, iar tu mă respingi!