Dragoste de conveniență

ZECE

❝𝐀𝐑𝐀𝐃𝐇𝐘𝐀❞

Stropii fierbinți îmi biciuiau pielea, mireasma gelului de duș cu aromă de cafea plutea în aer, îmbătându-mi sinusurile. Cabina de duș se aburise, iar melodia de pe fundal mă înmuiase complet.

Îmi permisesem să zâmbesc după mult timp de agonie; acum pielea mea era aproape vindecată, nu se mai observau vânătăile lăsate de loviturile brutale ale tatălui meu. Mă vindecam trupește și, treptat, și sufletește.

Până la urmă, nu era atât de rău să împart camera cu un bărbat frumos, amuzant și, aș putea spune... interesant? Zack era definiția bărbatului carismatic, cu simțul umorului, și într-o oarecare măsură, masculinitatea lui mă intriga. Cred că aveam nevoie să experimentez ceva nou, pentru a mă detașa de grijile care îmi mistuiau sufletul.

Toată drama din trecutul meu mă obosise. Aici nu eram în Mumbai, ci în Viena. Și cred că se aplica regula aceea: „Ce se întâmplă în Viena, rămâne în Viena." Sau, mă rog, ceva de genul acesta...

Am ieșit din duș, mi-am înfășurat un prosop alb în jurul corpului și l-am strâns bine în dreptul sânilor.

„Nu o să se miște de aici" , mi-am spus, apoi am ieșit din baie.

Uitasem să-mi iau haine de schimb, dar știam că Zack nu era prin preajmă, așa că aveam de gând să mă mișc cât mai repede posibil. Ultimul lucru pe care mi-l doream era să-i atrag din nou atenția. Bărbatul acela avea un farmec hipnotizant și extraordinar de irezistibil...

Însă am uitat un mic detaliu.

Soțul meu ar fi putut să se afle prin preajmă...

Privirea sa dezaprobatoare m-a cercetat din cap până în picioare. Stătea în mijlocul dormitorului, cu brațele încrucișate la piept, purtând haine lejere. Un tricou mulat, care îi scotea pectoralii în evidență, și o pereche de pantaloni de trening gri. Pe toți zeii, omul ăsta arăta izbitor de bine la orice oră a zilei.

Am tușit după o gură de aer când am observat picătura de sudoare care îi aluneca cu o lentoare chinuitoare de-a lungul sternocleidomastoidianului.

De ce mă holbam la o nenorocită de picătură de sudoare?

Ymo și-a arcuit sprânceana, aproape amuzat de reacția mea. Dar expresia sa facială s-a înăsprit imediat după aceea.

Mi-am dus mâna instinctiv la sâni, asigurându-mă că bucata din bumbac alb nu avea să se miște de la locul ei.

Soțul meu mi-a urmărit tacit gesturile. Impaciența m-a făcut să-mi țin respirația. Am rămas pe loc, așteptându-i panicată următoarea mișcare.

Respiram greoi, în timp ce privirea sa parcă îmi devora fiecare centimetru din piele. Privirea mea s-a desprins de pe chipul lui, coborând involuntar mult mai jos decât ar fi fost necesar. Am înghițit în sec în timp ce ochii mei cercetau curioși o zonă mult mai proeminent vizibilă acum, prin acei pantaloni de trening, decât în oricare altă zi.

― Aradhya... I-am auzit glasul răgușit și am tresărit, revenindu-mi brusc la realitate.
Mă înroșisem toată, eram atât de rușinată de mine însămi. Nici măcar nu puteam să îl privesc.

― Uită-te la mine! mi-a poruncit el, iar atunci am realizat cât de aproape stătea de fapt de mine. Încă un pas și nu știu ce s-ar fi întâmplat.

M-am cutremurat când degetele sale mi-au cuprins bărbia, forțându-mă să-l privesc fix în ochii săi ademenitori, tulburi, amețitori... Privirea sa mă cerceta mult mai intens decât o făcuse vreodată, parcă se uita la mine cu o curiozitate abia descoperită, de parcă acum mă observa cu adevărat pentru prima dată de când ne cunoșteam.