Dragoste de conveniență

ȘAPTE

❝𝐘𝐌𝐎❞

― Treaba e al naibii de complicată, Zack.

          Ochii tulburi ai prietenului meu mă cercetau meticulos. Whisky-ul pe care îl băuse nu cu mult timp în urmă părea că-l decuplase cu totul de realitate.

          Ne aflam în separeul din clubul meu, verificam antecedentele noului acționar al tatălui meu. Totuși, Zack părea să aibă mintea în altă parte.

― Nu știu, frate, l-ai supărat cumva? Ce i-a venit să-și vândă brusc acțiunile, și de ce unui străin? De ce nu propriului fiu? Ceva e putred la mijloc, a constatat prietenul meu îngândurat.

          Am analizat situația preț de câteva momente. Poate că Zack avea dreptate, poate chiar îmi supărasem tatăl, altfel nu-mi explicam decizia bruscă și drastică pe care o luase în legătură cu noul partener al companiei.

          Să-și vândă deodată acțiunile unui necunoscut era deplasat și nu-i stătea deloc în fire tatălui meu. Pe de altă parte, nu găseam motivul real care îl adusese în acest punct. Îi respectasem toate cerințele, iar testamentul său era motivul principal pentru cooperarea mea, testament în care ar fi trebuit să fie incluse toate acțiunile tatălui meu, acțiuni care, la rândul lor, ar fi trebuit să-mi revină mie, mai devreme sau mai târziu. Însă totul se ruinase din vina unui musafir nepoftit. Cine mama naibii era bărbatul acela și cum își permisese să își vâre nasul în compania mea? Dar, mai important, de ce Robert Lyer, marele afacerist, cunoscut pentru rigurozitatea sa, cedase în fața lui?

          Tata știa cât era de importantă compania pentru mine și, totuși, luase o decizie care mă dezarmase complet în lupta pe care îmi propusesem să o duc. Eram la capătul puterilor.

          Zack și-a întins picioarele pe măsuța din geam, unde înșiruisem documente importante, iar eu am pufnit frustrat și m-am întins după paharul meu pe jumătate plin cu alcool.

― Auzi, te superi dacă o scot pe vară-ta în oraș?

          Întrebarea sa a venit ca o grenadă și mi-a explodat direct în față. Acum mai rămânea să adun rămășițele dezastrului creat în interiorul meu.

          Zack rostise detașat cuvintele, în timp ce butona ceva pe telefon, privirea fiindu-i acaparată de ecranul mult prea luminos pentru încăperea obscură în care ne aflam. Arăta caraghios cu toate umbrele difuze pe față, iar, colac peste pupăză, mai era și beat. Mutra sa categoric cerea pumni.

          Am simțit un vuiet straniu în timpane, parcă nu mai auzeam bine. Mintea mea tot relua întrebarea pe care mi-o adresase. Nu-mi venea să cred că se gândise să o scoată pe Aradhya în oraș, el nu era genul de bărbat romantic.

Văzând că nu răspund, brunetul și-a desprins privirea de pe ecranul telefonului, aruncându-mi ocheade scurte.

― Ce ai frate, ți-e rău? Ești roșu la față. Eu zic să lași paharul deoparte. Văd că te-ai pleoștit de tot. Nu mai ții deloc la băutură.

I-am aruncat o privire urâtă și am golit paharul dintr-o înghițitură.

Brunetul și-a dat ochii peste cap.

― Vreau răspunsul la întrebare azi, Ymo, știi că nu-mi permit să pierd timpul aiurea. În mod normal, sunt o persoană destul de ocupată.

Sarcasmul din vocea sa a înăbușit aerul din încăpere, făcându-l aproape irespirabil.

― Ești ocupat cu ce? Că, din câte te cunosc, majoritatea timpului îl petreci prin cluburi sau în dormitor cu mai știu eu ce nouă „achiziție".