Incognito

un fel de poezie

Gânduri
Gânduri negre
Țipete și sânge
Un copil și un monstru
dar monstrul e copilul
și în copil stă monstrul

Un cub
Un cub alb
Un doctor și o seringă
Metal și sânge
dar metalul e pictat de sânge
iar sângele are gust de metal

Tac
Tac mâlc
Simt moartea cum mă privește
tăcând
Cu ochii mari pe-o planșă neagră
"Nu e timpul" o aud spunând

Fug
Fug departe
departe de ireal,
dar dau cu nasul de real
O mamă mă găsește în drum
E mama mea, e mama ta, e a oricui

Cad
Cad la pământ
Mă rotesc cu spasme
Dar pe nimeni nu încânt
Nu-i monstrul din mine
E cel din tine

Plâng
Plâng când îl văd
în coșciug de lemn
Dar dacă el
nu mai e viu
Eu ce sunt?

Blestem
Blestem moartea
că nu vrea să mă ia,
Să mă găsească-n zori de zi
Cu venele tăiate
și ochii purpurii

Viețuind
Viețuind cu trupul
nu mai știu unde mi-e sufletul
Un om și-o oglindă
O oglindă și-un monstru
Țip la el și el la mine

Lupt
Lupt cu cerul
Pentru că mi-a luat sufletul
cu dobândă
M-a pedepsit să continui să trăiesc
Când tot ce vreau e să putrezesc

Râd
Râd la gândul
c-am să plec
în Iad cu Lucifer
Departe de tot ce-i dumnezeiesc
Fără să mă-mpotrivesc

Dar până atunci
Am să aștept
Că nu e Iad mai crunt
Decât să jelesc,
Decât să lupt cu mine,
Decât să trăiesc
Că mi-am pierdut sufletul
În timp ce încercam să-l salvez.