Incognito

Delir în miez de noapte

1, mă simt pierdută

Ca un insomniac, mă zbat în pat ca să-mi găsesc somnul de mult stins. Gândurile îmi zboară haotic de parcă aș fi într-o stare de reverie nefavorabilă. O adiere de vânt rece pătrunde pe sub cearceaful răscolit, semn că luna mă cheamă la ea. Și mă ridic greoi, apoi cu pași mărunți mă duc spre fereastra întredeschisă de unde zăresc luna roșie care domnește măiastră peste miezul nopții. Toți dorm. Numai eu și cu ea ne privim îndelung, hipnotic, dezbrăcându-ne sufletele impure. 

Simt durerea cum se plimbă fără permisiune în inima mea așteptând momentul oportun să pună stăpânire pe ea. Chinul se adâncește mai mult în mine pregătindu-mi corpul să fie mistuit.

2, mintea-mi e zăpăcită

Îmi sprijin necăjită capul de tocul ferestrei căci luna îmi șoptește acum versurile unui cântec vechi de leagăn. Sub o rază subțire de lumină, imaginea stingherită mi se ivește în reflexia geamului pictat cu urme de stropi plânși. Și nu mă recunosc. O altă față printre fețe. Un zâmbet halucinant îmi creionează fața palidă ca și cum e vremea pentru monstru să răsară.

Luna tace. Demonii se agită înlăuntrul meu dansând pe suntele unei melodii absurde, risipiți prin venele mele. Fug de sub judecata corpului ceresc și mă trântesc la un birou de lemn, prin întuneric scotocind. Îmi umplu inconștient călimara cu cerneală roșie stoarsă direct din rănile inimii mele cu gust de metal. Demonii strigă, iar penița se scaldă umil în sângele necurat pregătită să îmi scrie sufletul pe hârtie.

3, lacrimile îmi îngheață pe față

Încerc să îmi salvez sufletul ros de boli și patimi terestre, dar ajung să hoinăresc în cercuri deșarte după cum îmi dictează demonii.

Îmi pierd sufletul în încercări zadarnice de scrieri nocturne prin versuri murdărite de greșeli umane. Delirez pe ritmuri blestemate; delirez și inima îmi plânge încuiată sub un monstru străin.

4, rămân fără speranță

Vibrații îmi răsună în urechi și crăpăturile unei oglinzi reci încep să se audă înfundat, ca-ntr-un ecou fatal. Sunetul morții mi se împletește cu bătăile inimii încetinite. Apoi se mai aud doar pașii umbrelor drăcești cum tropăie peste-un mormânt.

Cine mai sunt?