Evadarea din realitate

Capitolul 1-Beginning

" -Aaron! Îl aud pe Arthur strigând de pe hol, ceea ce ma face sa chicotesc scurt si sa imi tin in continuare respiratia, ascunzându-ma printre haine
Dulapul asta este mult mai mic decât ultima data, mami ar trebui să îl schimbe, gandesc in timp ce aud pașii pantofilor lui Arthur cum se apropie încet.

-Ha-ha! Te-am gasit! Spune Arthur deschizând ușa dulapului

-Cum de ai stiut ca sunt aici? Ii raspund in timp ce ies din dulap si incep sa alerg dupa el spre biblioteca
-Puterile mele m-au ajutat, sunt la fel de puternic ca Superman! Tipa el entuziasmat, in timp ce eu incercam sa il depasesc atunci cand coboram scarile

Rad in timp ce ii prind camasa cand el era gata sa paseasca pe ultima treapta, numai ca in acel moment, Arthur isi pierde echilibrul si cade pe podea
-Imi pare rau Arthi, nu am vrut sa te ranesc, ii spun trist in timp ce ii prind mana ajutandu-l sa se ridice

-Este in regula, nu iti face griji. Nu tu m-ai impins, sabia mea s-a intepenit in podea si m-a facut sa cad, spune el, mangaindu-mi umarul

-Dar Arthi, tu nu ai nici o sabie! Nici un SuperErou nu are! Ii raspund confuz
-Ei bine, eu am una! Probabil este invizibila pentru tine, insa eu o vad! Spune mandru, zambindu-mi

Cand tocmai ne pregateam sa ne reluam intrecerea pana in biblioteca, cateva tupuituri ciudate se aud de la etaj. Ne uitam unul spre altul confuzi, dar si curiosi, urcând inapoi, decisi sa vedem ce se intampla.

Ajungi pe holul de la primul etaj, acele tupuituri se aud din nou, numai ca sunt mult mai clare de aceasta data
-Cred ca asta vine din dormitorul lui mami, imi sopteste apropiindu-se de mine
-Nu putem merge acolo, stii ca nu ii place sa intram in camera ei, ii raspund
-Doar vedem daca totul este bine, nu iti face griji, nu se va supara, raspunde prinzandu-mi mana

Ne indreptam acum incet spre dormitor putini speriati ca poate vom fi pedepsiti pentru asta, dar in final am decis sa deschidem cu grija usa si sa vedem ce se intampla

Arthur apasa incet clanta numai cat sa ne putem baga amandoi capul pe usa ingusta, iar atunci cand facem asta, o vedem pe mami stand cu fata la peretele din dreapta lovindu-si zgomtos capul de acesta, in timp ce cateva picături rosiatice se preling încet pe podea. "

-Are cineva idee despre ce carte este vorba? Intreaba profesorul Flynn dupa ce termină de citit frazele.

Profesorul Flynn este unul dintre cei mai nou-veniti aici, însă are un mod de predare de-a dreptul uimitor, reușind să impleteasca datorită vârstei deloc înaintate, o relație de prietenie cu studenții sai.

-Este cumva din Psychology of Shadows? Se aude vocea unei fete din spatele sălii
-Corect, un roman excelent de Erik Miller.
Mi-ar plăcea să o citiți pentru data viitoare, pentru ca are legatura cu tema de saptamana aceasta: tulburarea de depersonalizare
Stie cineva ce este aceasta?

Stiam răspunsul, văzusem in urma cu un an un film pe un subiect asemănător, asa ca decid sa raspund:

-Este momentul in care persoana crede că se află intr-un film sau carte, creîndu-si propria realitate, ori atunci cand traiesc cu impresia ca se află înafara corpului lor, raspund cat de curajos pot

-Excelent raspuns, Rosalie! Spune domnul Flynn mândru
Probabil nu v-ati dat seama doar din câteva fraze, însă personajul din această carte, Arthur are aceasta tulburare.
De unde si convingerea aceasta puternică ca el este un erou, unul nou cei drept, cu sabie si tot tacâmul, fiind decis să meargă în camera mamei sale si sa o protejeze.

                             ***

După ultimul curs care m-a epuizat, ma gandesc deja cat de bine va fi cand voi ajunge acasa si ma voi odihni pentru următoarele ore.
Ies din facultate, iar frigul de afară parca îmi înconjoară fiecare oscior.
Imi aprind telefonul si vad ca se făcuse deja ora 19:00, iar majoritatea studenților terminasera mult mai devreme.