Evadarea din realitate

Capitolul 15- Old House Woods

Rosalie P.O.V

-Rose
Rose..
Aud o voce cunoscuta care ma trezeste la realitate
Haide Rose, trezește-te..am ajuns, o aud pe Molly in timp ce îmi obligăm ochii sa se deschida

M-am ridicat încet de pe umărul ei pe care am dormit in ultimele ore, si primul lucru pe care il observ este o casa imensă la câțiva metrii de masina.
Avea o culoare bizară, un maroniu suficient de închis încât să o facă una cu trunchiurile copacilor, două etaje, fără vreun balcon, doar ferestre masive la al doilea nivel.

Avea un stil foarte vechi, cu ferestre ovale in partea de sus, cu jaluzele de lemn in exterior si multe hornuri.
Era mare si spectaculoasă, era ca o întoarcere în trecut.
Era de epocă, eleganta si desi ma speria acest gand: abia asteptam sa ii vad interiorul.

-Fără trucuri fetelor, suntem cu ochii pe voi, se întoarce James cu fata catre noi, tragandu-ma din ganduri, urmând să deschidă portiera si sa coboare.
A venit in spate, deschizându-i ușa lui Molly, iar eu am fost surprinsă de Aaron, care a făcut aceelasi lucru pentru mine. Bineinteles doar a fost o măsură preventivă, dar a fost un gest elegant.

- Ce părere ai? Ma intreaba Aaron in șoapta in timp ce James se chinuia să ia valize necunoscute din mașină.
- Nu imi imaginez un loc mai frumos pentru a murii. Ii spun ironic si răutăcios retragandu-ma lângă Molly.

Nu ma mai puteam gândi la casa acum, aveam o stare de nervozitate si de agitație ce pusese stăpânire pe mine si oricât as fi încercat să neg, ma gândeam la Arthur.
Ma gândeam unde a ajuns, ma gândeam cum o tine in brate pe Catherine sa o calmeze, ma gândeam cum se sărută si cum vor ajunge sa ramana impreuna.

-Va fi bine Rose, o sa scăpăm si de asta, imi prinde Molly mână intr-a ei, probabil vazandu-ma pe gânduri
Dau din cap in semn de aprobare, si pornesc spre casă atunci cand vad ca Aaron si James fac la fel.

Ajunși pe un prag înalt si lat, Aaron scoase din buzunarul din spate un set mare de chei, iar după ce le-a căutat cu atentie, a deschis ușa imensă in aceeiasi culoare de lemn masiv.

Înăuntru, primul lucru care m-a izbit a fost un miros puternic de închis în combinație cu mucegaiul, iar în momentul în care Aaron a mers la una dintre ferestrele mari si a tras draperiile, am ramas înțepenită.

O bibliotecă uimitoare umplea tot peretele paralel ferestrelor, inaltandu-se până la tavan.
Pe partea dreaptă se întindea un hol lung si niste scări masive de lemn, ce duceau la etaj. Deasupra noastra un candelabru spectaculos, unde mii de cristale de toate mărimile si formele ne obligau să le privim.

Însă ce mi-a rămas în minte a fost semineul de pe peretele nordic, vechi, din lemn masiv, în interiorul căruia erau puse câteva lemne groase, așezate perfect.
Canapele din dreapta noastra erau masive, la fel si fotoliile din jurul lor, vechi parca de sute de ani, dar într-o condiție perfecta.
În mijloc era întins un covor uriaș persan de un negru superb de contrasta pereții albi.

-Aaron..este superb, șoptesc fara intentie

-Dar unde este intrerupatorul? Intreaba Molly, la rândul său
-Posibil sa se afle intr-un univers paralel in care nu ne aflam intr-o pădure departe de civilizație si probabil unde cei de la cablu se pot deplasa cu avionul particular pentru a-ti aduce televizorul smart pe care să te poți uita linistită pe Netflix, răspunde James parca dintr-o suflare

Nu mi-am putut abtine chicotul, deși intr-adevar ne aflam intr-o situatie prea dificilă care s-a întâmplat mult prea rapid pentru mine.

-Este in regula James.
Am adus generatorul, este in masina.
Însă nu va putea susține toata casa, deci este foarte probabil să avem lumina si căldura in numai cateva camere, dar ne vom descurca, spune Aaron încercând să salveze situația.
-Eu sunt foarte obosită, deci te rog sa imi arăți unde este camera mea, raspund păstrând în continuare atitudinea de copil răsfățat