Evadarea din realitate

Capitolul 35- Tell me a story

Rosalie P.O.V

Pășesc lent cu inima până in gât urmărind atent mesajele scurte scrise caligrafic pe bucatelele mici de hârtie.
"Dragostea e lupta dintre doua suflete si doua trupuri in care uneori nu e niciun învingător, iar alteori niciun învins"

"Despre dragoste si alti demoni",
Gabriel Garcia

Nu imi putea da seama de unde stie ca este unul dintre citatele mele preferate din una dintre cărțile mele preferate.
După ce treptele circulare fuseseră urcate, ajunsă pe holul lung si linistit, observ timid cum 3 trandafiri roșii erau așezați la o distanță de câțiva metrii.

Palmele deja începuseră să îmi transpire, iar respiratia devenea din ce in ce mai alertă, dupa ce i-am ridicat pe rând in brate, știind că ma conduceau spre bibliotecă.
Ușa neagră de lemn lacuit era închisă, în timp ce obrajii mei deveneau din ce in ce mai infierbantati.

Cu o mișcare scurtă si silentioasa, apas iala rotundă, iar o lumină calda imi întâmpină sosirea.
Exact ca intotdeauna, corpul îmi reacționează imediat la vederea lui, un zâmbet larg imprejmuindu-mi obrajii, atunci cand ii întâmpină privirea

Purtând un costum negru, o cămașă albă ce ii luminează chipul si un papion ce ii se odihnește linistit la gât, Arthur stătea așezat pe covorul persan alb, citind atent dintr-una dintre impresionantele carti vechi din biblioteca de alături.

Era perfect.
Întreaga imagine era perfecta, iar ochii mei se chinuiau dornici să o memoreze.
-Visez? Întreb slab închizând ușa in urma mea si făcând un pas spre el tremurând din toate încheieturile.

-Vino,
și vei afla.
Imi spune zâmbind larg si intinzandu-mi elegant mana.
Nu doar ca mii si mii de stari mi se amplificau cu fiecare secundă ce se scurgea, dar acum si amintirea primului moment cu el imi era derulata ca un scurt metraj.

"Nimic rau nu ti se poate intampla lângă mine, iti jur ca am sa te protejez cu prețul vieții mele
Te iubesc si mereu te-am iubit Rose, să nu ai nici macar un dubiu", imi șoptește înainte să simt cum mii de senzații ma acaparează atunci cand ma pătrunde încet făcându-ma sa ma las pradă tuturor trăirilor.

-Amintiri? Șoptește el, privindu-ma de jos intr-un fel ce imi trimite fiorii care imi acaparează simțurile
-Nu te flata Arthur.
In visele tale, răspund eu îndrăzneț, așezându-ma elegant lângă el

Atitudinea mea era ca de obicei una copilărească, menită să îl pună în dificultate, chiar crede că dupa toate astea ii voi cădea din nou atât de repede in brate?
Însă, el avea alte planuri.
Atunci când i-am simtit mâna fierbinte cum se așează blând pe talia mea, tragandu-ma brusc si lipindu-mi nerăbdător corpul de al sau

-Cred ca mai degraba in ale tale, șoptește cu respiratia fierbinte mult prea aproape de gâtul meu

Cu o mișcare scurtă pe care nu am vazut-o venind, Arthur își lipește buzele tandru de gâtul meu, începând sa ma sărute si sa traseze in aceelasi timp cu limba conturul gâtului.
Involuntar, imi las capul in partea opusă lui, iar respiratia mea alertă ma dă de gol printr-un suspin înfundat

I-am simtit imediat zâmbetul cum se formeaza peste pielea mea umedă, în timp ce mâna sa imi prinde mai tare mijlocul lăsându-ma complet pe spate
-Am venit sa vorbim, Arthur, șoptesc slab, deloc convingătoare

Brusc însă, buzele sale incep sa coboare periculos de repede spre pieptul meu, iar momentul în care l-am simtit cum imi trage încet de decolteul rochiei, imi strâng puternic ochii
-Atunci trebuie sa te învăț o nouă limba, spune, punând capac oricărei rezistente pe care o mai aveam in fata lui