Evadarea din realitate

Capitolul 19-"Mă voi întoarce la tine"

Rosalie P.O.V

-Bună Rose..spune încet Aaron, neîndrăznind sa se apropie
Stătea încordat la acei câțiva metrii de mine, părea palid si proaspăt plâns, având părul ciufulit si o privire tristă

- Sa nu îndrăznești să îmi spui așa.
Ti-ai pierdut acest drept in momentul in care ai ales sa imi calci încrederea în picioare, spun ridicând involuntar mana spre el amenințător
- Eu mai bine ma retrag, spune slab Arthur departandu-se încet de mine
-Iar tu..spun privindu-l nervoasă
Nu îndrăznii sa ma lasi singura cu el, spun, ridicând tonul

-Rosalie, te rog.
Stii ca nu te voi ranii, vreau doar..vreau doar sa iti dau ceva, spune Aaron, ducându-si încet mana spre buzunarul din spate si scoțând lent un plic
Stiu ca nu vrei sa vorbesti cu mine, dar te rog...te rog, citeste-mi scrisoarea, spune pe un ton slab, intinzandu-mi plicul

În momentul acela, desi voiam din toata fiinta sa ii fac scrisoarea bucatele in fata lui, conștiința îmi spunea că as regreta daca as acționa din impuls.

Stiam amândoi ca Arthur primise a doua sansa, si ca ar fi nedrept daca nu as asculta macar ceea ce are Aaron de spus, asa ca, neluandu-mi privirea de pe el si fara sa spun nimic, am luat încet scrisoarea pe care încă o ținea întinsă.

                             ***

-Rose! O aud pe Molly cum spune din toata inima in momentul in care ma vede intrând pe ușa
O vad cum sare repede de pe canapeaua unde se afla si James, si vine intr-un suflet sa ma îmbrățișeze

-Sunt bine Moll, sunt bine, ii raspund, strangand-o la randul meu in brate
După ce ma desprinsesem din îmbrățișarea de câteva momente, observ cu coada ochiului cum Arthur se face nevăzut pe scări, iar Aaron pleacă încet spre baie.

-Haideți, va fac cinste cu o cafea, spune James prietenos, ridicându-se de pe canapea si mergând spre bucătărie
- Nu imi vine sa cred ca este dimineata..remarc privind spre fereastră uriașă din living prin care observam soarele cum răsare încet în toată splendoarea lui

-Nici mie Rose..ai lipsit toata noaptea, nu ai idee cat de îngrijorată am fost, spune Molly cu tristețe, privindu-ma
-Voi fi bine Molly, cel puțin iti promit ca voi incerca, raspund mangaind-o ușor pe umăr

-Merg sa imi fac un dus si sa ma schimb si vin si eu în bucurie, asa imi poti povestii in amănunt cum de James si-a schimbat atât de mult atitudinea, remarc, uitându-ma cu subînțeles la ea

                            ***

Fericita ca fiecare dormitor are propria baie si ca nu trebuie să dau nas in nas cu vreo unul dintre ei, după ce am iesit înfășurată in prosop si mult mai relaxată, observ scrisoarea de la Aaron cum ma astepta cuminte pe masă
-Cand voi fi pregătită..ii spun, parca așteptând să mă aprobe, bagand-o hotărâtă intr-unul dintre sertare

Deschid dulapul si realizez ca va trebui să îmi ocup câteva ore pentru a sorta toate hainele pe care ei mi le puseseră la dispoziție.
Erau frumos așezate pe umerașe si ma uimea cel mai tare faptul că erau toate pe gustul meu.
De la fuste si rochii, la pantaloni evazati, lenjerie si pulovere, însă nu trebuia sa fii foarte inteligent pentru a reliza cine le alesese.

Oare plecase? Oare voia să mă evite ca sa nu îl văd cu Catherine?

După ce ma îmbrăcasem intr-un pulover gri gros si o pereche de pantaloni negrii din velur care îmi incalzisera imediat oasele înghețate de atatea ore, imi prinsesem părul intr-o coada la baza cefei si imi aplicasem o crema hidratanta găsită în baie care suprinzator sau nu, era aceeași pe care o folosesc de ani de zile.