Evadarea din realitate

Capitolul 50- Sentința

Rosalie P.O.V

•Dupa 6 luni•

-Costumul iti vine perfect, spun slab, privindu-l prin ușa întredeschisă
-Iubito, răspunde brusc, intorcandu-se suprins
Chiar te pricepi sa te furisezi.

- Ca intotdeauna, raspund mergând încet spre el
Costumul bleumarin ii venea perfect peste corpul sau masiv, numai ca un singur detaliu îi bruia imaginea de ansamblu
-Cravata ta

-Mă ajuți? Șoptește, zambindu-mi strengar
-Dar știi sa îți faci nod la cravata, Arthur, punând accent intenționat pe numele său
-Dar prefer sa mi-l faci tu, ma priveste el atent, manganindu-mi delicat părul

-Și cum mi-ai spus?
- Arthur, raspund copilăresc dupa ce am terminat de aranjat cravata

- Arthur...ma imita el, prinzandu-ma de mână
-Atunci Arthur poate sa își ia ăsta inapoi, imi ridica el degetul inelar, pe care se odihnea diamantul argintiu.

-Sigur, cum vrei, decid eu sa ma joc puțin cu el pentru a mai elimina emoțiile care ne încearcă pe amândoi.

-Dar cum facem cu ea?
Pot să o iau si pe ea inapoi? Zâmbește el brusc, punandu-si mâna pe burta mea

-S-ar putea sa fie puțin cam târziu pentru asta, chicotesc eu, prinzandu-l neașteptat in brate
Bine, poate hormonii si emotiile nu sunt chiar cea mai buna combinatie

- Imi e frica...vreau sa vin cu tine, spun slab, adâncindu-ma la pieptul sau

-O să fie bine, azi se va termina totul.

-Și daca nu? Imi ridic eu privirea spre el, citindu-i si lui teama
Dacă o să îl elibereze? Daca nu sunt suficiente dovezi?
Arthur, nu ne putem permite sa fie liber cand mai este atât de putin pana cand o sa nasc.

- Rose! Imi ridică el bărbia cu palmele sale, apropiindu-se de mine
Erik va fi închis, iti promit.
James va venii cu mine, iar Molly o sa ajunga din moment in moment.
Încearcă să te relaxezi si găsiți un moment ca intre fete.
Cand ma voi intoarce, ti-am pregatit o surpriză, imi sărută el creștetul, încercând să mă calmeze

- De Aaron..stii ceva?

-Nu iubito..face ce stie de atâta timp.
Se ascunde, iar de data asta, ar face bine sa ramana ascuns.

Mâinile imi transpirau haotic, iar starea mea de neliniște continua să crească, si mai erau încă 2 ore pana la procesul lui Erik.
Cum as putea sa stau acasa cu Molly cand soarta mea, a lui Arthur si al copilului nostru, sta in mâinile unui judecător?

Nu, nici gand.

Brusc insa, un claxon de masina se aude, iar dupa ce Arthur verifică fereastra, realizez ca urma sa plece.
-James si Molly sunt aici, spune scurt, mangaindu-mi burta

- Vreau să te relaxezi pentru următoarele ore si poate, de ce nu, sa te mai gândesti puțin la numele copilului.
Stii ca sunt de alta parere.

-Arthur, fata noastra nu va purta numele ala dubios, asa ca i-ati gândul de la asta!
Acum pleaca, înainte ca hormonii mei sa te arunce de la etajul 2.

- Bine, atunci te descurci sa cobori singura scările, spune amuzat, înainte să îl văd cum iese val-vartej din camera.

-Stai! Spun brusc, începând sa alerg cu greu dupa el
Doamne, cat de mare o sa mai creasca?
Arthur!
Dar apoi, tipic comportamentului lui Arthur, apare din spatele usii, încercând să mă sperie
- Nu azi, amice.

- "Nu azi, amice" ma imita el prosteste, ridicându-ma brusc de la sol, si începând să alerge cu mine pe scările abrupte, care habar nu am de ce au fost construite asa