𝐆𝐮𝐧𝐬 𝐚𝐧𝐝 𝐑𝐨𝐬𝐞𝐬

𝟻.

Alerg , tot ce fac în acest moment alerg , picioarele mele sunt pline de bătături și vinete din cauza loviturilor și căzăturilor de când am reușit de a fugi de acasă .

Mă uit în urmă pentru a mă asigura că nu mai este în urma mea , îmi ridic rochia până la nivelul genunchilor pentru a nu mă mai incomoda apoi mă uit din nou înainte .

Tot ce văd este pădurea întunecoasă unde trunchiurile copacilor formau un cerc , parcă mă opreau pentru a eșua planul meu de evadare .

Încetinesc pasul puțin îndreptându-mă către centrul format de copaci și îmi pun mâinile în cap. Simt că imi pierd mințile .

－Jennie... se aude o voce palidă în urma mea .

Mă întorc speriată și mă las ghidată de către voce .

－Mamă?

Chipul mi se inundă în lacrimi atunci când o văd pe mama așteptându-mă cu brațele deschise .

Alerg spre ea dornică , îmi era dor să o aud cum mă strigă . O prind într-o îmbrățișare strânsă lăsând lacrimile să curgă pe față , erau lacrimi de fericire .

－Oh , mamă , dacă ai știi câtă nevoie am de tine , spun cu glasul tremurat .

Mamă nu făcea decât să mă îmbrățișeze cu o mână iar cu cealaltă îmi mângâia părul lin .

Îmi era dor de îmbrățișarea ei , de parfumul ei , de tot . Aveam nevoie de ea , simțeam că dragostea ei formează un scut pentru mine .

Din zare se aud pași , se auzeau din toate părțile călcau foarte apăsător  pe covorul format din frunzele uscate formând acel foșnet .

Îmi îndepărtez capul de la pieptul mamei și încerc de a focaliza acele siluete care se îndreptau către noi .

－Mami fugi , îi voi reține eu , îi spun mamei care în acel moment îmi atinge obrazul și îmi șterge lacrima .

－Toată durerea asta te v-a face puternică Jennie , arată-le lacrimile tale fiind o slăbiciune apoi zâmbeștele folosind asta ca o armă .

I-am prins mâna mamei și am strâns-o puternic . Trupurile care erau la îndepărtare s-au apropiat cu pași repezi asta făcându-mă să îmi întorc privirea către ei .

Mi-am mărit ochii când am văzut chipurile celor șapte băieți . Tocmai voiam să îi prind mamei mâna pentru a fugi dar ea dispăruse .

O căutăm din priviri dar nici urmă de ea . Mă uit din nou către băieți și îl zăresc pe Taehyung care nu îmi inspira un sentiment prea bun , nu pare că a venit pentru a mă salva de data asta .

Un râs se aude pe fundal care era foarte cunoscut mie . Mă încrunt și mă uit la fiecare dintre băieți fiecare având o figură serioasă .

Din spatele lor își face apariția persoana de care îmi era teamă cel mai tare , cel de care fug de fiecare dată când am ocazia pentru a mă salva , acela fiind tatăl meu .

Încerc de a mă da câțiva centimetri în spate târșindu-mă când zăresc că nu avea mâinile goale . În una din mâini avea o curea iar în cealaltă avea o sfoară .

Îmi închid ochii și las totul să se întâmple în voia sorții .

{𝐀𝐮𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐨𝐯.}

Jimin era foarte neliniștit , faptul că fata era deja în casă lor și oricine poate profita de asta .

Tânăra se afla în acest moment pe canapea , doarme de ceva timp iar deja unul dintre băieți dădea târcoale în jurul ei . Acela fiind Jimin .