𝐆𝐮𝐧𝐬 𝐚𝐧𝐝 𝐑𝐨𝐬𝐞𝐬

𝟽.

{𝐅𝐥𝐚𝐬𝐡𝐛𝐚𝐜𝐤}

－Băieți , glasul micuțului Jimin se aude în zare . 

Erau doar doar ei pe strada vie din Seul , glasul lor trezea la viață tot cartierul și pe nici un localnic nu îi deranja asta pentru că ei erau tot sufletul ce colora zâmbetele tuturor . 

－Uite! mama a făcut prăjiturele pentru noi , glasul subțire lui Jimin abea se face auzit din cauza răsuflarilor .

Toți băieții își măresc ochii când văd bunătățiile făcute de mama acestuia , erau foarte entuziasmați din lucruri mărunte , chiar dacă erau mici ei știau că fericirea lor stă în familiile lor și în prietenia lor . 

S-au bucurat până la ultima frimitură , zâmbeau unul la altul fără a mai zice nimic , Taehyung era întins pe pajiște în timp ce ținea fursecul ca un scut împotriva soarelui , Namjoon și Jhope se sprijineau spate în spate în timp ce Yoongi și Jin se certau pe jumătatea de fursec rămasă . 

－Îl puteți lua pe al meu , spune Jimin în timp ce își întinde ultimul său fursec către cei doi apoi lăsând în urmă un zâmbet cât să se vadă dintele lipsă . 

－Ați auzit și voi asta ? Suga întreabă derutat de sunetul auzit . 

－Ăla este fum ? arată Jin cu degetul . 

Băieții s-au ridicat alert de pe pajiște și fug curios pentru a se vedea ce se întâmplă . Taehyung este cel care a rămas în urmă pentru că el era cel mai leneș și era cel care analiza pașii prietenilor săi care acum deveneau lenți . 

Țipete disperate se aud din ce în ce mai tare , se auzeau țipete de ajutor , oamenii alergau și aveau hainele murdare , femeile erau împinse de către niște stafii îmbrăcate în negru printre care mama lui Taehyung se afla și ea acolo .

－Mamii , țipă micuțul și fuge după mama sa . 

－Totul o să fie bine , îi spune mama acestuia în timp ce este împinsă brutal de către acel animal.

Imaginea din fața băiețiilor devenea din ce în ce mai întunecată și din acest moment viața lor a devenit întunecată . Erau cuprinși între disperare și neconștientizare  , totul părea că se întâmplă în reluare , lacrimile acestora erau uscate din cauza căldurii provocate de flăcările imense ce cuprindeau în șir casele . 

－Namjoon nu te duce , vocea lui Jin îl cheamă înapoi pe Namjoon care era decis de a-și salva familia din flăcările care erau desprinse din iad .

Un moment de atenție și un om îmbrăcat la costum îi cuprinde mâna apoi îl aruncă în fața celorlalți . 

－Cam curajos pentru vârsta ta , spune omul care se apleacă la nivelul copiilor . 

－Te rog lasă-i , nu sunt vinovați cu nimic , apare o femeie de nicăieri .

Bărbatul se schimbă la față și se ridică imediat uitându-se uimit , părea că are o slăbiciune .

－Promit că îi duc departe și nu vei știi nimic de ei , spune femeia luându-l pe Jimin în brațe . 

－Mbine , dar fac asta doar pentru tine nu pentru mucoșii ăștia ! exclamă în timp ce admira mândru de ceea ce a făcut .

Femeia încerca să îi ia pe fiecare în parte către mașină . Nici unul nu mai știau în cine să se mai încreadă dar femeia acesta le oferea multă încredere doar prin felul de a vorbi . 

După o oră de condus , băieții au stat apropiați unul de altul , nescoțând un cuvânt și lăsau ca lacrimile de pe obrăjori să vorbească . Nu înțelegeau nimic din ce se întâmpla , ce v-a urma să se întâmple și ce se v-a alege de viața lor .