𝐆𝐮𝐧𝐬 𝐚𝐧𝐝 𝐑𝐨𝐬𝐞𝐬

𝟷𝟸.

{𝐀𝐮𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐨𝐯.}

Taehyung și Jungkook se îndreaptă în singurul loc unde domnul Chan s-ar putea ascunde , într-un sat la 250 de km depărtare de Seul . Au condus aproape două ore încontinuu , se vedea disperarea cu care Taehyung voia să ajungă la ea iar Jungkook și-a dat seama de ce prietenul lui face asta chiar dacă acesta nu vrea să confirme . 

O dată ajunși la locație aceștia și-au făcut un plan , Taehyung va fii primul care va atrage atenția domnului Chan iar Jungkook va folosi intrarea din spate pentru a o căuta pe Jennie . 

Tae coboară din mașină încrezător că azi se va întoarce cu Jennie acasă în timp ce Jungkook se furișează și se face nevăzut într-o clipă . 

－Domnule Chan sunt aici ! Ieși afară ca să vorbim ca bărbații ! țipă Tae .

Timp de 5 minute țipetele lui Taehyung au răsunat în toată curtea și nici un răspuns , nervii lui erau ajunși la cotă maximă și își face intrarea în casă lovind cu piciorul în ușă ieșind din balamale .

Casa era pustie , privește în jur nedumerit pentru că se aștepta să fie aici și tot aici și Jennie pe care o așteapta cu nerbăbdare să o vadă .

－Tae , nu este aici ! îi raportează Jungkook care deja inspectase toată casa .

Cuvintele "nu este aici " îl zgâriau în timpane pe Tae , niciodată când și-a propus ceva nu a dat greși așa că nu se va lasă până o va găsi .

Aceștia au făcut un pas înapoi pentru că ceva le atrage atenția , era un bilețel pe care scria o adresă , se uită unul la altul și ceva nu le mirosea a bine , de ce să dezvăluie acea adresă ?

Nu au stat pe gânduri  și au plecat spre acea adresă dar de data asta Jungkook era cel care conduce deoarece Taehyung era prea tensionat și îi era frică de a nu face ceva neașteptat tipic lui .

                                        *

{𝐉𝐢𝐦𝐢𝐧 𝐩𝐨𝐯.}

O durere de cap mă face să mă trezesc din somnul din care acea matahală m-a trimis , mă încrunt iar o secvență scurtă îmi apare în minte , era Jennie care plângea și mă ținea în brațele ei . 

Sunt un dobitoc , cum am putut să fiu  așa de laș ? Nu am luptat pentru ea îndeajuns iar acum ... acum unde este ? Mă uit în jur înspăimântat , vizualizez toată camera și erau doar băieții care nu înțelegeau ce se petrece cu mine .

－Jimin ești bine ? mă întreabă Jin nedumerit . 

－Jennie ... unde este ? spun pe o voce speriată .

－Păi ... au luat-o  oamenii lui domnul Chan .

Când am auzit doar numele lui Chan , un fior mi se instalează în corp și nu aveam nimic în minte decât de a o salva de acolo , nu o voiam în preajma lui o voiam să o știu aici lângă mine în siguranță .

Mă ridic și o amețeală se instalează în capul meu dar mă împotriveam chiar și peste voința mea și îi las pe băieți fără a le da nici o explicație și părăsesc casa cu fruntea sus și pozitiv pentru că știam că mă voi întoarce cu ea acasă . 

Plec la drum , singurul loc care îmi vine în minte este clădirea părăsită unde domnul Chan s-a ascuns mult timp , sunt sigur că o v-a folosi din nou pe post de ascunzătoare din nou . 

~~~

După două ore de condus am ajuns la acea clădire și am parcat mașina în pădure , nu puteam să o las la văzul tuturor mai ales că și eu și Jennie am putea fii din nou în pericol pentru că nu este nimeni aici pentru a ne păzi spatele .