Carol

47 2 0
                                    

Dimineață *

Mă trezesc singura în camera . Sofi nu era niciunde .

Am mers la baie unde m am spălat pe fata și mi am prins parul am mers afară unde erau toți adunați.

- ce se întâmplă? Îl întreb pe David .

- o sa vina șeful.

- adică?

- polițistul șef. Sau ceva de genul. Spune Sofi . Vine o data pe luna .

- și de ce stăm toți aici ?

- îl așteptam . Trebuie sa fim aliniați.

- ce amuzant . Eu nu mă aliniez. Adică ne tine pe toți în picioare pentru ce ? M am așezat pe banca de lângă iar toți erau aliniați cu fata sper un băiat inalt cam de 25 de ani . Se așează în fata tuturor și își îndreaptă privirea sper mine . Nimeni nu își îndreaptă privirea la mine ca și el decât Darius.

Se apropie de mine și mă privește având mâinile la spate .

- cred ca ești noua nu?

- Aham. Tu cred ca ești vechi nu ?

- se poate spune și așa . Tu de ce nu ești aliniata ? Nu ti-a spus nimeni cine vine ?

- Cine vine ? Spun făcând pe proasta uitându mă în toate părțile.

- eu . Spune acesta .

- ou da ... tu . Spun ridicându mă de pe banca și privindu l . Avea ochii de un albastru foarte deschis și parul castaniu .

- aliniaza-te o sa trec cu vederea pentru ca ești noua .

- și dacă nu vreau sa mă aliniez ?

- atunci o sa stai la carcera o săptămână .

- mă faci sa rad . Am scăpat usor din carcera .

- ... Bine. Fie . Stai aici atunci . Începu sa mă calci pe nervi .

- îi instruiești ?

- da .

- ce jalnic . Nu înțeleg de ce ai face asta. Sunt deținuți și atât. Pana la urma nu au făcut atât de mult rău încât sa te suporte pe tine.

- nu fi nesimțită.Treci și aliniaza-te spune luându mă de braț și împingându mă de la spate .

- ce crezi ca faci ?

- treci în rand .

- Da-mi drumul . Nu mă împingi tu pe mine . Spun și mă smucesc din strânsoarea lui .

- treci odată.

- nu am chef .

Un gardian ma ia de mâini și mă pune în rand .

- Bun. Ce s-a mai întâmplat nou ? Întreabă acesta în timp de gardianul mă tinea .

- pot sta și singura idiotule da-mi drumul . Acesta îmi da drumul și se așează lângă respectivul polițist.

- pentru început ar trebuii sa te prezinți nu crezi ? Îl întreb plictisita deja de el .

- eu sunt Carol . Tu domnișoara plictisita, cine ești?

- Alexandra .

- perfect acum stai odată acolo .

După ce au terminat toți de spus ce aveau sa spună am plecat însă pe mine m a oprit .

- ce este ? Îl întreb

- mă gândeam dacă vrei sa ieșim poate adică ca prieteni . Pana la urma te pot scoate ușor de aici după.

- nu multumesc.

- de ce nu ? Haide, doar ca prietenii.

- nu poate . Spune Darius din spatele meu .

- de ce mă rog ?

- pentru ca are lucruri mai importante de făcut. Spune si își pune mana pe umerii mei .

- atunci va las porumbeilor spune mai mult scuipând cuvintele .





Știu știu scurt și acest capitol însă nu am avut deloc timp ne vedem cu un alt capitol 😘

Sa O Luam De La Început Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum