Toate poveștile încep cu o fată drăguță, Ava. Mi-aș fi dorit sa fie și cazul tău. Tu, în schimb ai vrut sa rămâi in amintirea mea precum o mica răutăcioasă.
Nu știu ce a fost mai enervant in momentul acela; tu sau cele doua cozi ale tale prinse parcă prea strâns. Zâmbetul tău nu desemna nimic mai mult decât o agasantă in miniatura provocată de singurii neuroni pe care îi deținea in număr de doi, ei strangulați de burețeii galbeni cu albine roz.
Niciodată nu voiai să vorbești cu mine. Mama ta venea lângă tatăl meu, rugându-te aproape in genunchi sa vorbesti cu mine, iar tu plecai sa te dai în leagăn. Pe lângă faptul ca nu știai sa te comporți, de mică ai refuzat sa vorbești cu mine. De mică ai pierdut atâtea.
Și cu toate astea, în ziua in care ai ales să îmi vorbești, mi-ai adus si probleme. Ziua în care am fost pârât de o fetiţă îngâmfată cu o singură coada neagră de data asta și niște ochi mari, ciocolatii și enervanți.
Da, furasem geanta colegului meu. Dar aveam intențiile bune. Chiar nu avea talent la desen, nu avea nevoie de creioane. Nu era nevoie sa fiu certat de către părinți.
Si te-am întâlnit. Te-am vazut stând pe leaganul din grădinița noastră.
— Hei! Strig, fugind către tine, ar fi necesare nişte scuze!
— Le accept. Spui tu ridicându-te de pe leagăn.
CITEȘTI
Ava e nume de cal
Romantizm" -Nici nu inteleg ce ar putea sa iti placă să stai ore în șir și să te holbezi la așa ceva. Măcar de ti-ar spune ceva. -Se numeste citit Adam. -Ma cheama Adal, nu Adam. -Ava e mai simpatic. Asa spune mami. Deci sunt mai simpatică...
