Moarte Vanilata

Capitolul 20

*Melinda pov*

Incep sa ma foiesc incercand sa scap de razele handicapate de soare ce nu imi dau pace,insa nu fac decat sa cad jos de pe canapeau inconfortabila. Cateva cuvinte neortodoxe imi scapa printre buze in momentul impactului insa o iau ca pe un semn si ma trezesc. Ma indrept cu pasi marunti catre patul unde micul tremurici doarme,lasand totusi cate un suspin sa ii iasa printre buzele odata vinetii. Arunc o scurta privire la rana sa si oftez linistita cand vad ca totul e ok. Ma schimb rapid si ma tarasc catre bucatarie pentru a lua ceva de mancare. Aburii ies neincetati din cana cu lichidul maroniu si revigorant si las ca racoarea diminetii cat si linistea ei sa ma cuprinda. Stau in foisorul mare din curte si am ochii atinti catre balansoar. Ar fi trebuit sa fie un lucru ce amintea de copilarie de ceva tineresc si pur,insa nu. Imaginile cu mainile lui Victor,care le tinea pe ale mele intr-un fel dragastos,cand saruturile lui patimase si calde imi urcase de la maini pana la buzele mele care isi doreau cu ardoare sa fie sarutate din nou de catre el. Scenele in care ne iubeau in fiecare dimineata si in fiecare seara cum numai noi stiam imi pateaza din nou privirea si ochii imi devin impaienjeniti. Revin inapoi la realitate cand o  vocea groasa ma trezeste din reveria-mi trista. Ma intorc usor si dau cu ochii de alti doi ochi precum pana corbului,un bust gol-ce ma face sa inghit in sec- si niste pantaloni atarnati pe V-ul maret.

-Cine ti-a dat voie sa te dai jos din paci micule tremurici? spune ea intinzandu-i o cafea.

-Nu puteam sa stau o viata acolo! E prea...Singur! spune dand sugestiv din sprancene.

-Ok tremurici! spun pufnind in ras. Ce vrei sa facem?

-Pai ma gandeam sa... insa vorbelei ii sunt spulberate de vocea usturatoare a femeii ce i-a dat viata.

-Ce spui ca pentru inceput sa te dai de langa fiul meu scursura? Apoi sa iti strangi toate zdrentele si sa te duci inapoi de unde ai venit? Adica la Victor? Ca pana la urma nu era ca si cum ti-ai fi traso cu el pe balansoar. Aaa...Stai asta ai si facut nu? spune Anelise cu fata-i rosie din cauza furiei.

Cana imi aluneca printre degete facand contact masiv cu podeau. Mii si mii de cioburi se sparg lasand ca lichidul aburind sa se scurga printre mii de cioburi ce sunt batute de razele soarelui. Acuzatia ei imi face ochii sa intepe si pentru o secunda simt ca raman fara aer,necunoscand fiinta din fata mea. Imi las capul in jos departandu-ma de Dante,auzind din partea lui un oftat cat si " La fel ca mama sa...Scursura! " sa imi strapunga auzul. Intr-o fractiune de secunda simt cum sangele i-a temperatura soarelui,urechile imi tiuie si vad negru trezindu-ma mai apoi ca palma sa-mi fie lipita intr-o palma grea de obrazul trandafiriu si dat cu pudra a lui Anelise. Capul ei se intoarce de uimire cat si de palma grea dat iar in ochii ei se citeste fiecare sentiment revarsat in ea. uimire,ura,dorinta de razbunare dar si acolo bine ingropat Mila. Si farama aia de mila ma face sa imi fie greata si sa ma balansez putin,Dante punandu-si un brat in jurul meu.

-Uote ce e cucoana! Nu stiu ce parere ai tu insa iti permit multe sa sti. Daca erai ca celelalte acum erai in putrefactie dar am tinut la tine pana acum. Aici este sfarsitul,sfarsitul a tot. Nu iti permit sa o faci pe mama curva atata timp cat nu sti ce a facut mama in viata mea cat si a celorlalti asa ca fa bine si tine-ti pliscul inchis astfel se va pune un ac in ata si ma voi asigura ca il voi coase atat de bine incat nici dracu in persoana nu il va desface. Ai inteles dintisor? spuntragandu-mi la sfarsit aerul necesar

-Ma mir ca mai ai curajul sa ma spui ceva dupa cate ai facut. Spui ca n-o cunosteam pe mata? Te inseli draguto! Crezi ca intalnirea ta cu Victor in acel moment crunt a fost doar o pura coincidenta? Mama ta,asistenta de pat, a zis ca ii ofera corpul tau lui Victor. Astfel cum crezi ca mai  avea bani de toate? Crezi ca datorita tie? 

-TACI! vocea-mi e inabusita de lacrimile ce imi pateaza vederea si imi simt toata bautura de mai inainte in gat,gata sa vomit pe ea numai ca sa taca din gura. NU AI DREPTUL SA MA JUDECI SAU SA SPUI CEVA CE NU E ADEVARAT. NU PERMIT SA-MI PATEZI SAU JESMANESTI MEMORIA PARINTILOR!