Moarte Vanilata

Capitolul 15

*Dante pov*

Ma ridic in sezut rapid cu broboanele de transipratie curgandu-mi peste tot corpul,gafaind mai ceva ca dupa o partida de sex si incep sa imi plimb mainile peste tot corpul pentru a gasi gaura glontului,insa nimic. Rasuflu usurat constatand ca a fost un vis,insa un vis al naibii de dureros. Imi intorc capul spre claia de par roscat spalacit ce este intins pe asternuturile  colorate gasite pe patul in care mi-am semnat sentinta la moarte. Ochii ei,la fel ca a celorlalte curve, se deschid si odata cu el si fiinta  ce imi provoaca mila.

-Imbracate si iesi! ii spun ridicandu-ma din pat cautand niste boxeri curati in unul dintre sertare.

-Dante-spune intr-o incercare patetica de a fi senzuala,si incepe sa isi plimbe unghile ascutite pe abdomenul meu- aseara nu ti-a displacut cand am facut dragoste! Mai sti? Cand te-am adus la apogeu?spune si isi plimba buzele pe gatul meu. O imping inapoi intorcandu-ma cu fata spre ea cu o oarecare furie subita.

-Unu la mana eu nu fac dragoste cu tine nici de as avea scarlatina catea ce esti, si doi inafara de scarba nu provoci decat mila! ii arunc in fata fiecare cuvant. ESTI O SIMPLA CURVA PE CARE O FUT CAND NU MA SIMT BINE!ESTI O JUCARIE SEXUALA! si ma indepartez de ea tragandu-mi o pereche de pantoloni de trening.

-Esti un nenorocit! Cine ti-a pus capac ha? Crezi ca aia care te-a facut sa te legi de cap cu ea te va aduce mai bine pe culmile placerii decat mine? Zi! si da cu pumnii in mine. Hmm...Cat de tipic unor femei mult prea disperate. O strang brutal de incheieturi si ma uit in ochii ei. Sper sa putrezesti,si ca sa sti nu aduci nici cea mai mica satisfacti! spune si rade pe sub mustati. 

Isi aduna hainele de pe jos si iese pe usa val vartej mormaind cateva cuvinte aruncate aiurea la adresa mea. Ma asez pe marginea patului si oftez zgomotos,increcand sa dau afara toata durerea si framantarea pe care am acumulato cat si tensiunea din urma acelui cosmar atat de reala. Trag  asternuturile de pat lasandu-l dezvelit,la fel ca mine,gol,fara nicio protectie. Imi iau pachetul de tigari de pe noptiera si ma duc spre bucatarie. Totul este atat de curat si pus la locul lui de parca nu ar fi fost niciun dezmat aseara. Ma asez pe scaunul de la barul bucatariei sorbind din lichidul maroniu-negricios al cafelei facute de Robin in timp ce fumul inecacios iese in diferite forme dintre buzele mele. Vocea grava a prietenului meu de bauta se aude din ce in ce mai aproape de mine,iar in momentul in care ia cheile de pe bar si ma bate pe umar stiu ca ce va urma nu e de bine. Accelerez masina turand cat de mult am putut,lasand in urma mea urme de cauciuc si un nor gros de fum.

-Cantitate dubla de droguri cat si Sediul Mafiei Centrl a fost corupt. Trebuie sa ne mutam.

-Politia?

-Nu! Mafia Smaraldului!

-Poftim?spun franand brusc la auzul numelui pronuntat de catre Robin. Jur ca o sa mi-o plateasca! spun accelerand din nou Aston Martinul.

Cum poate sa fie atat de parsiva,atat de nesimtita si sa faca una ca asta? Sa ne mutam din nou? una este ca a furat servieta de droguri,ca ma fraierit pe mine,ca a facut pe victima in fata mea si eu ca un prost am dat o sansa viitorului si pactului care m-ar fi putut purta ori pe cele mai mari aripi spre raiul pamantesc ori spre expressul catre Infern.Si iata-ma aici lovindu-ma din nou si din nou de furcile atintite mie si inimii mele incatusate si impietrite din nou.  Este regula de alama a Mafiilor, fie ca este sau nu o cartita nu ne deconspiram unul pe altul. Nu ne atacam familiile decat atunci cand ne declaram razboi,insa sa vanda cantitate dubla si  sa mai corupa si sa imi si loveasca mafia in cel mai slab punct. Asta nu se face,si jur ca atunci cand am sa o vad nu va mai ajunge la morga,ci in bucatele alaturi de mine in infernul infinit.Trantesc portiera imediat cum ajung in fata a ceea ce odata a fost sediul central si casa in care am copilarit si am aduso pe Melinda prima oara. Geamurile sunt sparte,negrul fumului imi inspira ca un incendiu a fost petrecut cu ceva timp in urma si usa facuta bucatele ce acu m este sub talpa adidasilor mei ma fac sa scrancesc mai tare din dinti. Intru plin de ura si furie in ce a mai ramas si raman masca la ceea ce imi este asezat in fata ochilor. Impietresc cand vad aceasta imagine plina de durere si furia imi cuprinde din noua trupul transformandu-ma si pe mine in demonul ce am fost.