Moarte Vanilata

Capitolul 21

*Melinda pov*

O singura privirea ne este de ajuns pentru a ingheta timpul in loc si de asimti cum fiecare celula din corp nu mai reactioneaza deloc. Asta mi s-a intamplat si mie in momentul de fata. Chipul insangerat si indurerat al Zarei imi face tot corpul sa tremur. Hainele ii sunt patate cu acelas sange rosiatic cand glontul a intrat in ea iar mana ii sta tot in jurul pantecului. Ochii ei sunt la fel de inalcrimati ca ai mei si goi,lipsiti de sentimmente, in schimb eu...Eu sunt o furtuna,o grenada gata sa explodeze de durere,tristete,ura si alte sentimente neimpartasite si ciudate,nesimtite pana acum.

-Za..Zara Greenday? abea imi aud vocea insa urechile ei par a receptiona mesajul

- Esti o criminala. Cum te poti uita la el? spune Zara venind spre mine. M-ai omorat pe mine si pe Melinda,o mini tu doar ca acum e moarta la fel ca mine si in curand ca tine. 

-Po...Poftim? spun dandu-ma din ce in ce mai in spate.

-Ce crezi ca va zice lumea cand voi dezvalui tuturor ceea ce esti? Crezi ca Dante te va mai privi in ochi dupa ce ii voi zice ca  tu m-ai omorat,am fost omorata de mana ta,o criminala, o curva?

-Tu..Tu esti moarta! Te-am vazut cu ochii mei cum te-ai stins,cum ai murit iar Victor mi-a aratat poze cu tine in cosciug...nu se poate! spun atingando pe fata palida. Un fior rece imi strabate sina spinarii si ma face sa ma ghemuiesc la marginea stafilopodului. Tu,tu nu esti adevarata!

-Nu in viata asta frumoasa! Insa eu inca sunt aici-spune attingandu-mi fruntea- sunt o pata care te va bantui cat voi mai avea timp! degetul ei inghetat ma imbranceste usor,greutatea coprului meu cat si slabiciunea si durerea facand restul pentru ea.

Ma las prada dorintei de a scapa de tot ceea ce mi-a mai ramas in aceasta lume,de tot ceea ce ma inconjoara. Apa rece face contact intr-un mod necrutator cu pielea mea facandu-ma sa ma las atrasa de intunericul ce pune stapanire pe mine.Tristea si greutatea se risipesc in oceanul linistit,truppul imi e mai usor,sentimentele se inabusesc si ma las acaparata de uitare. Ochii mi se ingreuneaza,apa ma acapareaza si sunt trasa in lumea de apoi.

*Dante pov*

Imi adancesc din nou mainile in nisip asigurandu-ma ca mica cutie este pusa bine sub toate straturile de nisip la pastrare. Ochii ei inlacrimati ce si-au pierdut culoarea imediat cum am mentionat numele ingerului care ma pazeste, iar slipirea ei a fost inlocuita cu tristete este tot ceea ce imi vin im minte. Ma ridic rapid de pe nisip luandui si ei adidasii si pornesc pe drumul in care coprul ei a devenit decat o umbra pe langa toate celelalte. Urmele pasilor ei micuti sunt acoperite din ce in ce mai mullt de spuma marii involburate. Pescarusii se aud in zare si un sentiment de neliniste ma loveste cand briza marii se contopeste cu trupul meu. Continui sa merg agale catre unul dintre stafilopozii care se prelungesc ce se pierd in orizont. O groaza de lume incepe sa se adune la malul de langa stafilopozi,iar agitatia ei nu prevede nimic bune. Abandonez undeva in spate incaltamintea indreptandu-ma langa locul cu pricina pentru a da o mana de ajutor in caz de nevoie. Ochii mi se fac precum doua cepe cand un par saten buclat este inntins pe nisipul eu,ochii ce odata erau plini de viata acum sunt inchisi si protejati de patura genelor iar buzele ei rosii sunt vinetii,fiind singua culoare de pe fata ei palida. Ma arunc in genunchi langa micul meu naufragiat si incep sa o zgudui,sa ii iau pulsul insa ea nu schiteaza nimic,e ca si cum ar fi parasit tot ceea ce inseamna pamant. Depun o sarutare pe buzele ei,raspunzandu-mi cu foarte mare greutate incepand sa tremure mai rau ca un turture cand vine vremea primaverii. O ridic rapid in brate si alerg cu ea spre masina,punando cu mare grija pe locul de langa sofer infofolindo cu o patura din portbagaj. Apas pedala de acceleratie aruncand in urma mea pietricele marunte acompaniate de scartaitul rotilor cat si de fumul inecacios al masinii. 

-Katy? Sunt Dante,pregateste apartamentu ajung in 10 minute daca nu in mai putin. Raman dator! ii spun rapid inchizand si imi indrept ohii catre cea care inca are fata palida,buzele vinetii si nu mai da niciun semn de viata. Ii strang mana inghetata in a mea insa nu pentru mult timp. Claxoane,injuraturi si catevva semne obsecene se aud in urma mea cand trec pe culoarea rosie a semaforului facand cateva slalomuri printre masinile din intersectia aglomerata. Katy sau Katerina este singura prietena ce imi stie aventurile cat si viata,singura care stia de Zara,care m-a incurajat si mi-a dat sfaturi cand altii spuneau "TU STI!" insa ea e singura care stie de Capul Black si de moartea lor