Capitolul 9

1.2K 45 0
                                    

Imi simt corpul reincarcat cu energie, las dragostea si buzele lui sa ma ghideze spre un nou paradis descoperit doar de noi. Il aud cum geme in momentul in care preiau controlul urcandu-ma pe el, iar mainile mele ii cauta trasaturile angelice. Ma desprind lent din captivitatea buzelor lui nu inainte de al musca de buza carnoasa lasand un mic semn. Ochii ii scapara de focul mistuitor ce ne-a impins la a ne uni pentru prima data trupurile,in schimb eu ma simt din ce in ce mai rece.

-Ce ai patit? vocea lui groasa ma face sa ma dau mai in spate intorcandu-ma cu fata spre mare.

-Nimic! Nu e bine...Nu e bine Dante! Nu pot! ii spun inecandu-ma in suspinele silentioase

-Ce nu e bine? iar vocea lui se ridica cu o octava mai sus facandu-ma sa tresar. Nu e bine ca ce? Ca te-am sarutat?Ca ti-a placut sau ca mi-ai raspuns cu aceasi intensitate? Pe dracu, ce nu e bine Melinda?

-Doar..Nu vreau din nou asta! Nu vreau sa ma ajunga din nou! iar chipul lui Victor imi pateaza vazul incetosandu-l lasand la iveala cateva lacrimi.

Doua brate musculoase ma prind pe la spate protector,barbia lui se aseaza pe umarul meu drept  iar degetele lui se misca neregulat pe bratele mele trecute de fiori reci si fierbinti. Ofteaza zgomotos ca mai apoi sa ma intoarca la el.

-Cine esti Melinda? si o grimasa isi face apritia pe fata sa jucata de umbrele soarelui ce apune incetul cu incetul.

-Sunt o fata! ii spun zambind slab si fals.

-Eu credeam ca esti baiat! imi spune aratandu-mi din nou dantura sa alba perlata ducandu-mi dupa ureche o suvita uda de par. Mama si tata au plecat si..

-Ce? si ma ridic brusc in picioare pornind inapoi spre conac.II aud pasii greoi si oftatul ironic cat si rasul ce ii salta pieptul musculos in sus si in jos. Alerg mai repede auzindu-l in urma mea din ce in ce mai aproape.

-Nu putem sa ne intoarcem. E riscant pentru mine,pentru tine...Trebuie sa stam cel putin doua zile aici!

-Si nu puteai sa spui inainte de a alerga pana acum? tip la el ironica aratand haotic in spre gradina cu trandafiri ce ne inconjura.

-Erai haioasa! E vina mea ca esti tu mai isterica? spune trecand pe langa mine facandu-mi cu ochiul

Rosesc instantaneu precum un adolscent la prima iubire si il strig inapoi dar tot ce aud este usa trantita in urma lui.  Imi asez unul dintre degete pe buza odata sarutata de buzele lui moi si tresar la acest gand nechibzuit de tineresc. Ma intorc inapoi in camera lasand ca apa rece a dusului sa ma invaluiasca,racoreasca si sa ma aduca inapoi cu picioarele pe Pamant. Imi scot capul din cabina de dus lasand ca picaturile de apa rece sa curga din par pe gresia rece si pot sa jur ca am adus cu mine hainele de schimb..Sau nu? Scot un icnet mic cand picioarele imi parasesc locul asezandu-se pe gresia rece.  Gasesc un prosop,aparent ultimul, in dulapul cu prosoape din baie si imi infasor corpul in pufosenia  crema. Reflexia mea imi atragea atentia facandu-ma sa ating oglinda dar mare prostie. Oglinda imi devine un portal spre trecut ce ma lasa sa vad momentele crunte ale trecutului ce m-au ajuns din urma din nou. Chipul victorios al detinatorului caruia mi-am vandut sufletul. Ma vad din nou vulnerabila sub atingerea lui, simt din noua fiorii placerii in momentul apogeului, ma trezesc din noua in acel pat al spitalului apoi parca totul trece fulgerator pe langa mine aducandu-ma inapoi langa eu de la balul de caritate.

-Fugi!!! Fugi Melinda! imi tot tip in ureche dar sunt stana de piatra. Pleaca,fugi... Te rog salveaza-ne! insa in momentul in care incerc sa ma zgaltai tot ceea realizez este ca sunt o fantoma. Nimeni nu ma poate vedea,auzi sau simti. Lacrimi amare imi curg pe fata iar tipetele mele de ajutor, urletele mele de disperare nu sunt auzite. Zambetul lui Victor se tot mareste la frica ce ma acaparase atunci cat si acum,nici ca fantoma neputand sa reactionez. Clipele in care i-am infipt pumnalul in picor, cand glontul de la acel Glock mi-a creat o mica cicatrice, o alta pe langa toate celelalte. O vad pe Melinda, ma vad pe mine cea de la petrecere cum alearga iar eu alerg in partea opusa doar ca sa ajung inapoi in baia rece,pe gresia inerta intinsa privind in gol,tremurand si cu lacrimile uscate. Un demon imbracat in haine de inger imi aduce lumina in tot intunericul ce m-a imipetrificat iar trupul mi-l las prada intunericul.

Moarte VanilataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum