Moarte Vanilata

Capitolul 23

*Melinda pov*

Ma aflu in bartele celui de care ar fi trebuit sa imi fie teama,insa uitate la mine cat de patetica sunt,cum m-am aruncat in cea mai mare prapastie fara a incerca macar sa ma chinui de a ajunge la suprafata. Imaginile cu cei doi,regasiti dupa ani si ani de suferinta,imagini in care cei doi se strang in brate sarutandu-se spunand cat de dor le-a fost unul de altul,imagini ce ma fac sa suspin si acum. Mana dreapata a lui Victor ce o tinea pe a mea imi maseaza inchieturile incercand sa ma faca sa ma simt mai bine. Vorbe si cuvinte aruncate ca niste sageti acum ma perforeaza din noua,facandu-ma sa sangerez din noua mai rau decat ultima oara. Imi inalt privirea sprea cea pierduta a detinatorului ce ma tine in siguranta bratelor sale. Ma ridic incet spre fata sa si manata doar de durerea ce se imprima in sufletul meu,imi poposesc buzele de obrazul. Mana lui se aseaza usor pe obrajii mei impovarati de lacrimi amare uscate depunand si el de asemenea un mic sarut peste urma lor. Ma reaseaza inapoi in bratele sale calde soptindu-mi doar mie sa adorm. Inchid ochii secerata de oboseala si alte sentimente propulsate din sufletul meu si ma las purtata in lumea oniriculiu...Sau  nu?

*FlashBack*

-Ce spui Dante? Facem schimbul? vocea dura a lui Victor este singura care se aude inafara de suflul gutural al celui de langa mine.

-Iao,oricum aveam sa ti-o trimit  la pachet. Sunteti facuti unul pentru altul! spune apucandu-ma brutal de brat si aruncandu-ma spre Victor.
Acum da-mi inapoi logodnica. spune mai mult marait in timp ce lo lacrima curge fara permisinea pe obraz. Zara alerga spre bratele deschise ale lui Dante si un scurt "Te iubesc" mai mult soptit se aude din spatele meu. 
Bratele lui Victor ma iau in stil mireasa intrand cu mine in masina par incercand sa ma protejeze de ceea ce urma sa vad,un demon cu un inger venit pe pamant care mi-a curmat toate sentimentele pentru cel caruia m-am daruit,curmand totul prin saruturile lor infinite.

*End of Flashback*

Ma trezesc transpirata,cu brobonele de sudoare curgandu-mi pe frunte,cu suvitele lipite de fruntea-mi uda si cu inima mai iesindu-mi din piept. Doar eu si lumina obscura suntem singurel care se pot distinge in dormitorul in care se pare ca am fost mutata. Asternuturile din cealalta partea a patului sunt nederanjate,semn ca cosmarul a fost mai mult ca real. Piesa lui Beethoven "Moonlight Sonata" se aude in surdina, cutremuranda-ma si acum cand imi aduc aminte povestea acestei minunate opere. Ma uit rapid in oglinda mare de langa par si cu tot curajul pe care il mai am merg catre sunetul ce ma atrage din ce in ce mai mult. Intr-un colt indepartat al livingului mare,un mic baietel canta la pian parca punandu-si toata suferinta prin apasarea acelor clape. Un mic baietel cu ochii precum doua diamante albastre,cu parul negru ca abanosul din care se scurg picaturi de apa.

-Unchiule? Cine e ea? o voce sparta se aude de langa el,uitandu-ma mai atent fac cunostinta cu un mic baietel cu ochii precum smaraldul de verde. E prietena ta de care vorbeai? iar o caldura imi cuprinde tot corpul.
Ochii copilului se abat asupra celui ce si-a fixat acum privirea asupra mea,scanandu-ma din cap pana-n picoare incercand sa gaseasca ceva. Uimirea cat si un moment de aero se vede pentru cateva secunde in ochii sai,reusind sa citesc in ei mai mult decat sange sex si sclavie,ceva ce se numea Viata.

-Eu sunt Simon! Dar lumea imi zice Simi! Tu cum te numesti? spune micul copil tragandu-mma de tricoul mult prea lung. Ma las pe vine doar pentru a vedea din nou acea culoare stranie.

-Eu sunt Melinda,ma bucur sa te cunosc! ii spun zambind,cel mic aruncandu-si brusc bratele in jurul gatului meu.
-Si pe mami o chema asa,unchiul Victor ma... insa vorbele baietulului sunt intrerupte de cele reci si grele ale lui Victor.

-De ajuns Simon! Dute si cheamal pe Fredo,astazi pleci inapoi. Tu,vi cu mine! spune trecand pe langa lansadu-ma rece la purtarea sa cu nepotelul sau. Inchid usor usa biroului sau,el punandu-se imediat la birou facandu-mi semn sa ma asez pe scaunul din fata lui. Isi atinteste privirea in hartogaraia pe care o are in fata fara a-mi da nicio atentie nici atunci cand ma ridic de pe scaun. Imi trec mana usor peste semineul in care trosnea lemnul in combinatie cu acele culori vi ale focului. Doua instantanee se gasesc de-alungul pervazului ce da spre gradina,doua instantenee in care Simon si Victor se intreceau la calarie,cea de-a doua in care cei doi jucau fotbal iar ultima,Simon si ceea ce parea a fi mama lui. Un zambet fortat se afla pe fata femeii ce in schimb pe fata micutului pare ceva natural,ceva artificial insa parca era obisnuit cu asa ceva. Ochii la fel de albastrii ca ai detinatorului meu, parul negru, si aceleasi gropite amuzante ca al lui...