-La naiba! strig si imi bag capul in perna incat aproape ma sufoc
Ceasul situat pe masuta de langa patul meu indica ora 3 dimineata.Ma invart cautand disperat un gand blang care sa-mi aline suferinta.De trei saptamanii nu am mai dormit aproape deloc.Sunt ca si o fantoma.Baiatul vesel si plin de viata a disparut dupa aceea noapte.A fost sters de pe fata pamantului.
Ma ridic din pat si ma indrept spre bucatarie , macar sa mananc ceva daca tot nu pot dormi.Din aceea noapte defiecare data cand inchid ochii o vad pe ea . Intinsa pe patul de frunze cu ochi plini de lacrimi si durere . Ma implorau tacut sa o las sa plece , sa nu ii fac nimic insa...nu totul este cum vrei tu.
Cobor treptele si pe ultima o ratez , intinzandu-ma cat sunt de mare pe covorul din sufragerie . Bufnitura o sa trezeasca toata casa imi dau seama si imi vine sa imi dau o palma peste frunte.
Inca nu m-am obisnuit cu aceasta casa noua.Vechea casa in care am crescut a fost doborata la o tornada si a trebuit sa ne mutam.Acum suntem o familie normala , cu o casa normala...sau cel putin asa vrea mama sa pretinda ca suntem.Si eu si tata ii repetam intruna ca nu o sa fim niciodata ca vecinii nostri , ca pericolul ne va pandi intodeauna si ca nu vom fii in siguranta niciodata . Suntem lupi , izolati , exilati.Suntem renegatii din specia noastra. Mama a fost exilata cu mult timp inainte sa ma nasc eu iar tatalui meu i-a fost ucisa toata familia.
Imi indrept corpul bine facut spre fridgider si il deschisd.Lumina brusca imi deranjeaza ochii caprui si ma fac sa clipesc prea des.Imi trec o mana prin parul castaniu nestiind sigur ce vreau sa mananc. In final aleg sa imi fac un sandwich cu muraturii. Scot totul din fridgider si le intind pe masa iar cand merg sa iau cutitul il scap pe jos ce provoaca un alt zgomot in casa iar eu injur in barba.
-Christian? se aude vocea mamei
-Da...imi fac doar un sandwich nu ne invadeaza turcii , poti merge sa te culci la loc o linistesc eu
-Voi ramane cu tine , spune ea si se aseaza pe un taburete
-Faci cum vrei ii raspund eu indiferent
-Tot nu poti dormi? ma intreaba in timp ce ma priveste cum ung o felie de paine cu branza topita
-Nu...
-Inca o mai vezi? ma intreaba
-Nu trebuia sa fac asta...ii raspund si mi se poate citi regretul in voce
-Nu , nu trebuia , insa ai facut-o si trebuie sa suporti consecintele.
-Ce consencinte? urlu eu la ea si bat cu pumnul in masa
-Ce consencite?! repet si mai nervos ca prima data. Asta ma framanta , nu exista consencinte ! exista doar speculatii a ceea ce s-a intamplat in aceea noapte.Ea nu a depus plangere inca , vrea sa ma tina in suc propriu.Sa vezi ce ii fac cand o gasesc spun eu ca si incheiere
-Ce faci?Ce rau poti sa ii mai faci?intreaba ea nervoasa
-Vei vedea! ii raspund si trantesc alimentere in fridgider inchizand usa cu mare zgomot
-M-am intalnit cu mama ei , ieri la pranz spune ea linistita iar eu ma crispez
-Si? intreb incercand sa par nepasator
-A spus ca Alice e mai bine...si-a revenit putin
-Nu-mi pasa! Va vedea ea ce ii fac daca nu inceteaza cu aceasta tortura spun si plec in camera mea lasand sandwich in bucatarie.
Deschid usa trantind-o de perete si ma arunc in pat sperand ca voi mai putea fura cateva ore de somn inainte sa plec la scoala.Va vedea este ultimul meu gand inainte sa adorm
