Capitolul 10

279 31 4
                                    

Dau usa de la intrare in casa lui Jared de perete si intru nervos in casa.

-Jared! Strig ca sa imi fac simtita prezenta

Urc scarile grabit spre camera lui si evident, o dau si pe aceasta de perete dar cand vreau sa intru imaginea din camera ma face sa vreau sa vomit. Pe patul care trona in mijlocul camerei se afla Jared...iar peste el era Crystal care dupa cum atmrata incearca sa ii fure...virginitatea saracului baiat.

Acesta geme si isi intoarce capul spre usa unde ma vede stand ca un copac, cu bratele incrucisate iar mimica fetei sale exprima surprindere, mirare, regret, dezgust in mai putin de cateva secunde.

-Crystal, opreste-te! Se aude vocea panicata a lui Jared.

-De ce iubire? Intreaba Crystal amuzata

-Pentru ca aveti companie ii raspund eu sarcastic.

Aceasta isi ridica capul ?si ma priveste mirata ca mai apoi sa se dea jos de pe bietul Jared ca o felina. Isi aduna hainele de pe jos si incearca sa iasa pe usa insa o opresc punandu-ma in fata ei.

-Christian, da-te! Striga aceasta nervoasa iar eu clatin din cap dezaprobator.

-Nu pleci nicaieri, voi avea nevoie de tine. Ii spun nervos iar aceasta se retrage spre fereastra muscandu-si buza inferioara.

-Ce s-a intamplat, Christian? Intreaba Jared nedumderit

-S-a intamplat ceva cu Alice spun iar Crystal pufneste ironic.

-Betti, spune apoi ea.

-Exact, si am nevoie de ajutorul vostru.

-Ha?! Vrei ajutorul meu?! Cand am avut eu nevoie de tine unde ai fost? Ai spus ca nu te intereseaza, ei bine, nici pe mine! Nu am de gand sa imi risc viata pentru iubita ta! Tipa ea in timp ce gesticuleaza haotic.

-Cum sa iti spun eu tie Crystal...nu ai de ales. Spun cat pot de serios.

-Ba da, am! Spune ea in timp ce isi ia putin avant si sare prin fereastra.

-Geamul meu! Acum o sa ma omoare mama! Tipa Jared smulgandu-si parul din cap.

-Ce ii mai plac dramele, spun obosit si ma apropiu de fereastra.

O zaresc stand in fata casei si zambind satisfacuta.

-Ti-am spus ca am de ales! Tipa ea la mine din strada.

-Nu ma provoca Crystal, daca vin la tine de par te aduc sus. O spun de parca as fi insusi Hitler.

Isi trece mana prin parul roscat si ii pot simti frica.

-Bine, capitulez! Striga ea fluturand o batista alba si se misca spre intrarea in casa
-Bun, acum ca am terminat cu circul asta, spun dupa ce apare si Crystal, ne putem concentra pe ce e important?
-Alice... spune Crystal ranita si isi da ochii peste cap.
-De unde stii ca e in pericol? intreaba Jared dupa ce isi termina criza.
-Vezi semnul asta? Ii spun lui Jared dupa ce imi dau jos tricoul iar el aproba.
-Semnul inimi, e un sarpe care intra prin piele deasupra inimi si isi scoate capul dupa ce trece de inima.Acelasi il are si Alice...e un blestem sa simt tot ce simte ea insa nu merge si invers. Ii explic lui Crystal care se uita ca vaca la poarta noua.
-Dar...nu il aveai inainte, de cand il ai? Intreaba Crystal nedumerita.
-Din acea noapte, spun si eu si Jared deodata iar ea da din cap resemnata.
Stie ca nu ma voi mai intoarce la ea. Cei blestemati trebuie sa stea impreuna.
-Si...ce simte ea acum?intreaba Jared schimband subiectul
-Ii e frica spun si imi duc mana la inima acoperind sarpele.

-Dar nu stim unde e...sau cu cine e. La spital ai verificat?Esti sigur ca nu i-a facut doar o injectie?spune Crystal ironica

-Crede-ma stiu ca nu e vorba de o injectie. Am sunat venind incoace la spital, a disparut impreuna cu pshihologul pe nume Betti.Mie mi se pare destul de clar.

-Oh, cred ca stiu eu unde e, spune ea cautand o poza prin telefonul eu. Aici cred ca o tine spune si ne arata un depozit. Aici ne antrenam noi, locul e impanzit de forte puternice, forte magice, continua ea explicatia.

-Pai, se pare ca stim unde trebuie sa ajungem, dar nu ne putem duce fluirand spune Jared si pentru prima data pe ziua de azi e util. Ne trebuie un plan!
Il aprob intr-o inclinare a capului dar cand sa spun ceva simt cum tot corpul imi e stralfugerat si cad in genunchi.Tip si ma las pe podeaua rece din lemn a camerei lui Jared il aud cum vine langa mine si se lasa in genunchi langa corpul meu spintecat de durere.
Imi dau capul pe spate si mai las un tipat sa imi scape dupa care cad fulgerat la pamant.
-Alice...ingan inainte sa imi pierd cunostinta.
*Alice perspective*
Igh...ma doare tot corpul datorita loviturilor primite mai devreme. Stau intr-o balta care presupun ca e sangele meu. Incerc sa ma misc dar nu reusesc iar tot ce pot face e sa lesin insa ceva ma tine aici, in agonie. Cred ca e mort...imi spun privind corpul cu capul zdrobit din fata mea. Era paznicul lui Betti care crezand ca poate avea parte de putina distractie cu mine. A fost o distractie pe cinste, in momentul in care s-a apropiat de mine l-am scuipat fix in nunele Tatalui iar el ca raspund mi-a dat o palma. A avut curaj sa ma dezlege de scaun iar in momentul in care m-am ridicat sa il lovesc un fulger m-a lovit pe mine facandu-ma sa imi pierdut cunostinta pt cateva secunde insa in momentul in care mi-am revenit am luat scaunul si i-am dat cateva paznicului cu el doar ca...inainte sa isi dea ultima suflare a reusit sa ma impuste. Asa ca acum stau aici, in agonie asteptand ca lesinul sa ma ia de pe acest taram al raului si sa ma duca undeva departe.

Misterul LupuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum