Capitolul 3

548 41 9
                                    

Ne furisam pe coridor pana la usa principala ce da spre curte.Ne uitam in stanga si in dreapta si tresarim la fiecare zgomot.Suntem manati de adrelalina sa vedem ce s-a intamplat.

-Psss, asculta , spune Jared oprindu-se in loc brusc langa biroul directorului.

-Si acum ce putem face? autoritatile trebuie sa soseasca din clipa-n clipa si daca afla media ca asta s-a intamplat aici , suntem terminati se aude vocea ingrijorata a directorului Fredink.

-Trebuie sa ne grabim , ii spun eu lui Jared dupa ce analizez fiecare cuvant in parte

Ne continuam drumul si cand ajungem la usa incercam sa o deschidem cu cat mai putin zgomot. AFra soarele stralucea si doar ici colo puteai vedea cate un nor alb ca si spuma laptelui.In aer plutea o atmosfera tenstionata , incarcata.

-Unde a spus ca nu trebuia sa mergem?intreaba Jared uitandu-se in stanga si-n dreapta dupa un posibil profesor care sa ne scurteze aventura prea devreme.

-In curte, presupun ca langa terenul de fotbal. Aici nu se vede nimic.

Ne pornim spre teren care se afla in partea vestica a scoli.Trebuie doar sa inconjuram putin si in mai putin de 2 minute suntem la locul faptei.Langa teren era pe jos un baiat , intors cu fata pe asflat.Parea ca doarme dar cu toti stim adevarul.Ma intorc spre Jared si il vad galben la fata , cu siguranta regreta ca a vrut sa mergem.Corpului adormit ii lipseste bratul stang pe care nu-l vad nicaieri.

-Tu n-ai amprenta , du-te tu si intoarcel spune Jared in timp ce isi roade unghile de emotie iar eu aprob din cap

Merg temator spre corpul abandonat de suflet si simt un miros intepator.E prea devreme sa fi intrat deja in putrefactie imi spun si incerc sa depistez sursa mirosului dar nu-mi pot da seama , e raspandita peste tot.Ciudat, in fata scoli n-am simtit.Trebuie sa fie mirosul criminalului dar...oamenii nu lasa astfel de amprenta in urma lor numai daca nu e....imi spun si in momentul in care realizez ce poate fii simt ca ochi vor sa-mi sara din orbite.Ma opresc brusc la vreo 3 metri de cadravu si incep sa ma uit ingrijorat in stanga si in dreapta dar nu e nimic.A plecat de mult , nenorocitul!

Ma apropiu de cadavru si il intorc cu fata in sus.Ii lipseste o bucata din nas si un ochii iar gura ii este sfarteca si maxilarul superior rupt.Simt ca mi se face rau.Ii fac semn lui Jared sa nu se apropie si dau sa il intorc la loc cand aud un tipat venind din fata mea.Ridic alert capul si impietresc cand vad cine a scos tipatul.Trec rapid de la o stare la alta , acum fiind furios.Intorc cadravul si fug la Alice.O iau de un brat si o trag spre vestiarul baietilor.

-Dispari! strig la Jared in timp ce o tarasc pe Alice dupa mine.

Deschid usa de la intrare in vestiar cu forta iar aceasta scartaie.O duc in aripa baietilor si ii dau drumul lasand-o sa se loveasca cu spatele de unul dintre dulapulire gri de fier.Aceasta geme la contat iar eu ma incord si mai tare.

-Esti nebuna?! strig eu la ea in timp ce inchid usa asigurandu-ma ca nu mai e nimeni in vestiar

-Eu...eu...incearca aceasta sa spuna iar eu merg la ea si ma pozitionez in fata ei.

-Tu iti dai seama in ce te-ai bagat singura?!

-In ce? Ha , domnule atotstiutor?! imi tine ea piept iar eu lovesc cu pumnul dulapul la cativa centimetri de capul ei iar ea incepe sa planga.

-Nu...nu...te rog spune aceasta tinundu-si fata in maini si plangand cu suspine

-De mine iti e frica?Eu ar trebui sa fiu ultima ta grije! strig eu la ea nervos si mai ca nu o bat

-Te rog...spune aceasta printre suspine

-Ma rogi sa ce?! Sa nu te implic?E prea tarziu pentru asta, papusa!

Isi ridica capul din maini lasand la iveala acei ochi de caprioara speriata care imi topesc sufletul.Are aceias privire ca in seara aia iar eu devin din ce in ce mai agitat.

-Fa-ma sa uit! Te rog! spune aceasta intizand mainile in fata ca la o rugaciune iar eu rad ironic

-Eu sa te fac sa uiti?Iti bati joc de mine?Esti o vrajitoare, tu trebuie sa faci oamenii sa uite!

-Din vina ta sunt asa! striga ea la mine nervoasa cand aude cuvantul "vrajitoare"

-Ah! respir sacadat si simt cum imi pulseaza venele pe toata suprafata corpului

-Acum ce facem?intraba aceasta dupa cateva minute in care eu m-am calmat iar ea s-a asezat pe o banca.

-Nu stiu...spun masurand vestiarul cu pasi.

-Poti sa simti cine e?intreaba aceasta putin nedumerita

-Da...

-Si? spune ea nerabdatoare

-Nu e un om...asta iti pot spune sigur

-Atunci?spune ea si ii se poate citi spaima in glas

-Cred...ca e el...din aceea seara.

-Poftim?!spune aceasta sarind in picioare

Sare pe mine si ma ia in brate.Ma trange cu toata forta ei in brate si isi ascunde fata in gatul meu.Inspira puternic si ii pot simti baiatile neregulate a inimi.

-Mi-e frica...sopteste aceasta in gatul meu

Raman incremenit cateva secunde ca mai apoi sa o strang si eu in brate.Ii mangai parul roscat incercand sa o calmez.Aceasta apropiere ma agita mai mult decat as vrea vreodata sa recunosc.

-Te apar eu...ii soptesc la ureche iar aceasta se relaxeaza putin

-Ce putem face?spune aceasta dupa cateva clipe

-Nu stiu...nu imi pot anunta parintii pana nu sunt sigur ca e el...iar tu n-ai cui sa ii spui,completez eu dupa cateva momente.

-Dar...daca va veni sa ma atace?intreaba aceasta speriata

-Stii cine era baiatul?o intreb iar aceasta maraie un da.

-Cine? o intreb dupa ce reusesc sa o dezlipesc de la pieptul meu.

-Capitanul echipei de sah...spune aceasta dupa ce reusesti sa isi mentina echilibrul fara suportul meu.

-Normal...doar nu o sa il atace fix pe cel de fotbal...spun iar ea rade.

-Era un baiat bun...ne faceam candva temele impreuna dar mai apoi...tu...totul s-a schimbat

-Dupa ce am aparut eu?o intreb putin nedumerit

-Da...

-De ce?spun total confuz

-Nu stiu...cred ca se simtea amenintat de tine

-Dar...eu nici macar nu vorbeam cu tine spun si imi trec o mana prin par ca mai apoi sa rad

-Ma priveai...asta cred ca l-a facut sa se simta amenintat

-Of...saracul baiat...hai acum sa ne intoarcem in clasa,trebuie sa ne facem nevazuti acum ca au aparut si oficialitatile

-Nu e mai bine sa ramanem aici?spune aceasta dupa cateva secunde de gandire

-Doi adolescenti,singuri,intr-o incapere de 3/4 si o zi intreaga la dispozitie?spun razand iar ea se inroseste

-Perversule! mi-o tranteste ea in fata

-Linisteste-te ii spun , n-am sa iti fac nimic , oricum nu ma interesezi spun si ii fac cu ochiul.

Da , vechiul Christian a revenit , il urasc pe cel bun si dulce...si atat de melodramatic.Asta e principalul motiv pentru care m-am schimbat.

***

Am ramas in vestiar pana s-a intunecat.N-am discutat aproape deloc , fiecare stand cu propriul telefon in mana.Am reusit sa aud cateva franturi ale conversatilor si din cate pot sa imi dau seama au gasit bratul pe terenul de fotbal cu un biletel trans in pumn.Ma intreb ce o fi scris. Trebuie sa aflu si voi afla chiar daca trebuie sa il fur de la arhiva politiei.

Dupa ce am plecat din vestiar am conduso pana acasa ca mai apoi sa merg la Jared sa ii povestesc tot ce stiu.

Misterul LupuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum