*Christian perspective*
-De ce naiba o luam pe aici? strig nervos la Jared care conduce masina maicasi.
-Ca sa evitam aglomeratia din centrul orasului, desteptule! striga Jared inapoi .
-Hai mai baietii...asta nu se numeste salvare, asta se numeste circ fara bani spune Crystal plictisita.
-Ok! spun eu si Jared la unison si ne intoarcem fiecare la ce faceam inainte, eu la privitul pe geam de pe bancheta din spate iar el la condus.
-Crystal, sper ca stii ce ai de facut, ii spun cand ne apropiem de locul unde sper ca se afla ea...
-Normal, nu e prima mea lupta, spune aceasta plictisita in continuare
Jared opreste masina in partea din spate a cladirii iar Crystal ma conduce prin cladirea abandonata.
-Aici ne antrenam noi, candva, spune aceasta aratandu-mi cu degetul toate insemnele de pe peretii. Sunt insemne de vrajitoare, care oricine le-ar recunoaste cu usurinta, dar acestea nu sunt facute cu graffiti, ci cu altceva. Cu magie!
-Eu merg sa caut la etajul 2, tu du-te la 1, parterul l-am verificat deja, spune Crystal in momentul in care ajungem la niste scari iar eu ma multumesc sa aprob din cap.
O las pe Crystal sa urce prima, ca doar sunt un domn...cateodata, iar apoi urc si eu. Ii fac cu mana cand ne despartim si incep sa merg pe coridorul care parea interminabil. Usile care duceau candva spre secti unde lucrau oamenii, acum duc spre camera numai bune de filmele de groaza. Multe din ele au geamurile sparte si poti vedea cu usurinta inauntrul lor fara sa mai trebuiasca sa intri. Ma opresc la fiecare usa in parte sa verific pana ajung la ultima. Parea diferita, ceva la ea era diferit. Poate sunt eu paranoic, sau e doar efectul lasat de magia ce s-a desfasurat candva aici dar simt nevoie de a intra. Apas clanta iar usa scoate un scartait infernal cand se deschide. Ma uit prin jur insa aici era intuneric desi era ziua afara inca. Geamurile au fost vopsite in negru iar peretii la fel, parea asa sinistru.Imi scot telefonul din buzunar care dintr-o data isi pierdu-se semnalul. Activez lanterna si incep sa luminez camera. Privirea imi ramane blocata in momentul in care vad doua corpuri pe podea ce pareau niste cadavre a unor animale.Ma apropiu usor de unul dintre corpuri si pot sa aud bataile inimi neregulate a acelei persoane. Ma las langa ea si ii luminez fata, iar in momentul acela simt cum cineva incearca sa imi scoata inima din piept cu un cutit inrosit. Era Alice, a mea Alice. Lacrimile incep sa imi curga pe obraji incinsi in timp ce ii ridic corpul de la pamant si il strang la pieptul meu.
-Alice! tip cat ma tin plamani
-Alice! continui sa strig sperand ca ma va auzi si va reveni la mine.
Ma ridic in picioare cu corpul sau in brate. O iau ca pe o mireasa si ma indrept spre usa insa cand vreau sa doua corpuri apar in fata mea si ceva ma impinge in spate facandu-ma sa ma dezechilibrez si sa cad cu Alice peste mine.
*Alice perspective*
Un soare puternic ma trezeste. Ma ridic in sezut si incerc sa imi dau seama unde sunt. In jurul meu e doar iarba. Cerul, ce candva era gri acum e albastru cu nori pufosi pe el. Iarba moale imi gadila palma atunci cand o ating si simt cum ma trezesc la viata. Fericirea mea revine incetul cu incetul. Ma ridic si incep sa ma plimb pe aceasta campie ce pare nesfarsita. Florile albastre ce ma inconjoara pe parcursul drumului meu ma ametesc cu parfumul lor. Insfarsit ma simt in siguranta, dupa atata timp.
-Alice! aud dintr-o data si ma intorc brusc dar nu e nimeni.
Of, acum incep sa aud lucruri spun si ma trantesc pe o bucata de pamant acoperita cu trifoi.
-Alice! mai aud odata si ma ridic speriata insa nici de data asta nu vad pe nimeni.
-Alice! aud pentru a treia oara si ma ridic insa tot nu e nimeni.
-Cine esti?! Unde esti? strig la randul meu dar nu vine nici un raspuns, vocea disparuse.
