Capitolul 7

353 33 1
                                    

*Alice perspective*

Stau intinsa pe patul alb de spital iar doctorul vorbeste cu mama in fata mea. Nu ii pot urmari, aud doar franturi de conversatie si panica mamei mele care devine din ce in ce mai mare. Privesc nonsalanta bandajele de pe incheiturile mele si simt cum imi arde pielea sub ele. O sa mai trebuiasca sa le tin o perioada insa nu-mi pasa. Tot la ce ma pot gandi e el, prin cate am trecut de cand l-am cunoscut. Nu pot spune ca mi-a distrus viata, din contra, parca i-a dat un sens. Mama nu stie de vrajitorie sau ce s-a intamplat in aceea noapte, ea inca crede ca am fost acasa la Missy, cea mai buna prietena a mea. Cand imi aduc aminte aceea privire de ucigas, aceea pofta de sange care se reflecta in ochii lui simt cum imi ingheata sangele in vine si lumea se prabuseste. Christian nu a fost asa...nici atunci, parea atat de calm si stia ce face insa aseara, aseara a fost diferit.

***

Doctorul a plecat de cateva ore pana si mama s-a dus deja.Privesc nerabdatoare usa de la salon care parca nu se mai deschide. Il astept sa vina deja de cateva ore bune insa el nu apare. Incep sa cred ca nici nu va mai aparea.Imi intorc capul si-mi indrep privirea spre fereasta. Asteptatul acesta nu-mi face bine, ma nelinisteste iar pasarile, pasarile care trec prin fata geamului ma calmeaza. Intodeauna mi-au oferit o speranta, ca va veni ceva bun candva, ca totul se va schimba intr-un fel sau altul. Aud un scartait si imi intorc capul spre usa care se deschide, inima incepe sa-mi bata cu putere ca poate...dar sperantele imi sunt naruite cand in salon intra o asistenta cu niste bandaje in mana. Of, oare cat o sa il mai astept?

*Christian perspective*

-Christian, misca-ti fundul in coace! tipa mama de la parter iar eu ma intorc pe partea cealalta in pat.

-Christian, iti va parea rau daca vin dupa tine! tipa tata ca sa completeze circul fara bani a mamei.

-Nu vin! tip eu la ei, v-am mai spus odata, nu ma intereseaza, nu vreau sa o vad!

Parca suntem la nebuni, fiecare urla dintr-o parte a casei si fiecare vrea altceva, vede altceva, simte altceva. Mama tine neaparat sa mergem sa o vizitam la spital pe Alice, ca ea e prietena buna cu maica-sa impart retete de prajituri sau mai stiu eu ce. Nu vreau sa o vad din motivul pe care il crede mama...nu sunt insensibil la suferinta ei, nu o pot vedea asa. Ceva imi raneste inima cand o vad si stiu ca nu voi face fata dupa ce o voi vizita. Nu vreau sa stie ca sunt slab, sa stie ca am sentimente pentru ea, inca o perioada trebuie sa creada ca o urasc asa cum am facut-o intodeauna.

-Daca nu cobori in secunda asta, plecam fara tine! ma ameninta tata si simt cum mi se insenineaza brusc ziua.

-Bine! Puteti pleca atunci! tip eu si aud cum se tranteste usa de la intrare.

Ma dau jos din pat fericit si imi trag pe mine o pereche de pantaloni largi de trening si ma las in bustul gol. Nu-mi place sa port tricouri dar ma obliga mama, cum ea nu e aici, nu trebuie sa le port. Cobor in picioarele goale la parter si ma duc sa dau drumul la televizor. Il pun pe MTV iar vocea lui RapMon inunda casa. Canta "No more dream" de la BTS si mai ca nu imi vine sa dansez de fericire. Merg in bucatarie sa-mi fac un sandiwsh cantand refrenul, defapt urlandul dar nu e nimeni care sa ma auda. Imi fac un sandiwsh cu unt de arahide si jeleu si merg inapoi in sufragerie. In momentul in care piesa se termina aud batai usoare in usa de la intrare.

Ma indrept spre usa cu sandwishul in mana dreapta si cu cea stanga deschid usa.Cand vad persoana ce sta pe pragul casei mele mi se desschide gura si o firimitura de mancare cade pe pres.

-Draga, salivezi spune persoana aflata pe pres

Sunt in stare de soc, imi tin sandwishul dridicat si gura cascata, nu ma pot misca parca ceva ma curentat si m-a oprit pe loc. Cred ca tocmai am facut un scurt-circuit.

-Dragul meu, mesteca si inghite, spune persoana ridicandu-mi maxilarul inferior si obligandu-ma sa inchid gura ca mai apoi sa se ridice pe varfuri si sa ma sarute.

Gem usor cand buzele mele se ating de ale ei.Le-as putea devora toata ziua daca nu m-ar durea si numai sa o vad, sa ii vad chipul angelic de culoarea laptelui, parul roscat care sclipeste in lumina soarelui tarziu si ochii aceia verzi, intunecati si adanci care de atatea ori mi-au provocat cele mai dulci sentimente.

-Crystal, ce faci aici?spun dupa ce reusesc sa inghit

-Ce nesimtit te-ai facut, Christian! spune si ma da intr-o parte ca sa poata intra in casa.

O urmaresc cu privirea pana ce se aseaza pe canapea si ia telecomanda in mana pentru a opri televizor.Inchid usa in urma mea si arunc sandiwshul pe masuta cu chei de langa usa. Ma simt amenintat si ma indrept spre ea ca o gazela spre o puma.Nu i-as putea face niciodata atata rau cat mi-a facut ea mie.

-Ce vrei, Crystal?o spun asezsandu-ma pe masuta din fata ei care pusca putin cand ma las cu toata greutatea pe ea.

-Oh, o iubita nu-si mai poate vizita dragostea doar pentru ca i-a fost dor de el? spune ea afectata

-Crystal, ne-am despartit in momentul in care m-ai parasit pentru cel mai bun prieten al meu! tip eu nervos la ea.

-Nu te-am lasat pentru Jared...spune aceasta confuza

-Oh, te rog, stii bine la cine ma refer!

-Ah...Kai, da e bun la pat, spune si imi face cu ochiul iar eu fierb de nervi.

-Ce naiba vrei?! tip la ea

-Oh, Christian, mereu nerabdatoar, bine daca vrei sa stii iti voi spune...Adevarul e ca...spune ea dar e intrerupta de sunetul telefonului meu.

Il scot nervos din buzunar si ma uit la ecranul luminos care ma anunta ca suna Jared, ii dau ton de ocupat si il inchid ca mai apoi sa il pun la loc in buzunar.

-Continua spun dupa ce il pun bine.

-Titian e mort...

-Si ce legatura are cu mine?Condoleante, dar niciodata nu l-am suportat pe vampirul ala

-Lasama sa termin, iar Betti e pe urmele mele, cred ca deja a si ajuns in oras si am nevoie de adapost

-Si fix la mine te-ai gandit sa vii?Proasta miscare spun si ma indrept spre usa

-Christian, te rog, ma va omor spune ea speriata

-Voi veni la inmromantare, pleaca ! spun si deschid usa larg

Clatina din cap dar nu mai spune nimic, se ridica si iese pe usa o inchid in urma ei si ma prabusesc la podea cu capul in maini.Of, ce frumos a inceput ziua spun ironic si scutur din cap.

Misterul LupuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum