Este nevoita sa se mute cu mama ei în Coreea unde viața îi se da peste cap când începe să viseze un băiat înalt și frumos. Ea se mută la un alt liceu împreună cu ceea mai buna prietena a ei, Yara! Află că băiatul care i-a apărut în vis este la liceu...
Sunt pe un cam plin de flori. Alerg ușor printre ele aproriindu-ma de o pădure. Din aceea pădure iese un bărbat înalt cu parul negru ca întunericul și cu niste ochi căprui inchisi adânc. Îmi întinde mana chemandu-ma spre el. Niste aripi mari și albe ii apar în spate parcă de nicăieri. Îmi aruncă un zâmbet copleșitor și vine încet spre mine. Ii întind mana aproriindu-ma de el.
Mă ridic din pat frecandu-ma la ochi dandu-mi seama că era doar un vis. Unul chiar plăcut! Oare cine o fi fost acel bărbat? Tot ceea ce am visat părea destul de real. Mă duc spre dulap și îmi i-au niste haine și mă îmbrac așa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
In final ies din casa cu ghiozdanul pe un umăr și cu telefonul in mana. In fata casei mele era ceea mai buna prietena a mea, Yara! Yara: Buna Sandra! Ce faci? Sandra: Hei! Bine, puțin obosita. Mi-a fost dor de tine . ( O iau în brațe și o strâng cu forța ) Yara: Ne-am văzut ieri! Sandra: Știu! Doamne Yara, trebuie neapărat să îți zic ce am visat!
Ii povestesc ce am visat azi noapte. După 5 minute de mers spre școală Yara: Sandra, acum că stau sa mă gândesc, cred că băiatul care ți-a apărut în vis îmi pare cunoscut. Adică cunosc pe cineva care arata asemănător cu ce ai visat tu. Bine, așa cred... Sandra: Pe bune? Hmm... Meh... Cine știe! Poate chiar o să îl întâlnesc ( încep să râd ca ultima terminata ) Yara: Nu rade! Poate chiar se va întâmpla. ( Spune Yara sarcastic ) Râsetele noastre sunt întrerupte de sunetul clopoțelului. Mă îndrept spre secretariat ca sa îmi iau orarul și codul vestiarului. Sau dulap? Nu stiu! Stau in Coreea de aproape un an și tot nu știu cum le spun ei la dulapurile din școală! Ies din secretariat indreptandu-ma direct către dulap. Pe langa mine trece un băiat alergând destul de repede. Îmi scap toate caietele din mana, inclusiv orarul care mama lui știe unde a zburat. El: Scuze! Nu te-am văzut. ( Îmi spune el aplecandu-se și ajutandu-ma cu caietele ) Sandra: E inregula. ( Spun eu ridicând privirea spre el ) Nu îmi vine să cred! Arată exact ca băiatul pe are l-am visat ieri noapte. El: Ești noua aici? Nu te-am mai văzut pe aici. Sandra: Da, sunt noua aici. E și prima data când merg la un liceu din Coreea. El: Nu ești de aici? Sandra: Nu! M-am mutat acum aproape un an cu mama și fratele meu aici din Canada. El: Bănuiesc că mama ta e Coreeană. Sandra: Da! Iar tata e tot Coreean dar s-a mutat de mic in Canada cu familia lui. Bine, ce a mai rămas din ea ( spun și râd ca o proasta de necaz ) El: Adică? Ooo... Și ai sunt divorțați? Sandra: Da... El: A.. imi pare rău! Apropo eu sunt Sehun. Iar tu ești...? Sandra: Mă cheamă Sandra. Incantata! ( Ii spun eu și ii întind mana politicos el dând mana cu a mea ) Sehun: In ce sala ai? Sandra: Cred că în sala de Biologie. Parcă așa scria pe orar. Sehun: Cred că ești cu mine in clasa. Și eu tot la Biologie am. Hai sa mergem daca tot! ( Îmi spune el ridicamdu-se și ajutandu-ma sa mă ridic de pe jos ) Ajungem la sala de Biologie! Intru in clasa foarte optimista. Mă uitam peste tot de Yara dar nu o vad. Ok am văzut-o. Sunt oarbă ce pot sa zic! Yara: Sandra! Vino aici! ( Tipa ea prin clasa ) Sandra: Scuze că am venit asa greu dar am întâmpinat puține probleme. Yara: A.. e ok! Sandra: Acel baiat Sehun...este exact ca băiatul din visul meu. Înaltimea, ochii, parul tot! Yara: Noi cand am zis că poate îl intalnesti. Dar dacă te-ai împrietenit cu el ai grija... Sehun nu are tocmai un trecut foarte frumos. Sandra: Ce vrei sa spui. Yara: Iti zic in pauza! ( Îmi spune Yara când vede că intră profesoara in clasa )
Se termina oră în final. Nu a fost chiar atât de rau fata de ce mă asteptam! Având în vedere că este pauza, o iau pe Yara de mana și o târăsc până afara in curtea scoli pe o băncuță. Din cate vad, aproape toată lumea de aici fumează! Deci nu cred că se supără nimeni dacă îmi scot și eu o țigară! Yara: Iar fumezi? Sandra: E pauza! Avem timp sa facem ce vrem noi timp de 30 de minute. Lasă-mă măcar o țigară sa fumez. Yara: Bine! ( Spune ea cu o voce nervoasa ) Pe langa noi trece Sehun. Se întoarce și vine spre noi! Sehun: Buna Sandra! Ce faci? Sandra: Hei. Uite bine, pe afara! Sehun: De cat timp fumezi? Sandra: Pai de aproape 3... ( Mă opresc când văd că Sehun îmi ia pachetul și țigară din mana ) Ce faci??? ( Îl întreb eu nervoasa ) Sehun: De asta nu te mai atingi! Sper că nu fumează și Yara. Sandra: va cunoașteți? Yara: sa zicem! Și nu fumez. Spre deosebire de tine! Sandra: Daca și tu fumezi de ce mi-ai luat pachetul? ( Îl întreb eu nervoasa ) Sehun: Pentru că ești prea drăguță ca sa fumezi. Nu e de tine ( spune el aplecandu-se spre mine și ciufulindu-mi parul! ) Daca te mai prind că fumezi ți le bag pe gat! Sandra: Cine ești tu sa îmi spui ce sa fac și ce să nu fac? Sehun: Nu ști tu iepuras mic! ( Spune el și incepe sa rada ) Eu mă înroșesc toată din cap până în picioare și încep să mă înfuri! Sehun: Mai ușor căpșunică că te faci roșie de tot. ( Spune el și rade cat timp eu mă fac și mai roșie ) Yara: Hai nu te mai da la ea! Ce crezi că dacă nu te cunoaște nu îți va afla trecutul? Sehun: Hei oamenii se schimba. Și ști foarte bine povestea adevărată asa că de ce încă mă invinovatesti? Sandra: îmi zice și mie cineva ce e cu trecutul lui de e așa de... Secret?! Sehun: Mai bine e să nu afli deoarece îți vei face o impresie proasta despre mine și nu vreau! ( Îmi spune Sehun aplecandu-se spre mine și dandu-mi un mic pupic pe nas )
