Bine, mă duc la duş ca să uit de tot ce s-a întâmplat azi apoi mă duc în pat.
Sună telefonul. Număr necunoscut nu privat. Răspund:
-Alo!
-Alo! Bella, nu?
-Da, iar tu eşti...?
-Derek. Nu mă cunoşti. Eu eram cel care te informa în legătură cu fratele tău. Ce zici să ne vedem azi?
-OK, unde?
-La "Casa Florenţelor"
-Bine... când?
-Sâmbătă la ora 14:30, sună bine?
-Super.
-Bine, pa orăşeanco.
-Pa anonimus!
Apoi m-am culcat la loc. Zilele treceau pe nesimţite, iar eu cu gândul la anonimus eram. A venit şi ea într-un sfârşit sâmbăta! M-am dus la dulap şi imediat am luat pe mine o rochiţă roz. Între timp eu mă vopsisem unde nu aveam culoarea naturala cu un cărămiziu. Aveam o pereche de pantofi de la Lav, o poşetuţă micuţă şi desigur nelipsitul strugurel. Cu rimel nu mă dau. Teama de conjuctivită.
Andrei m-a adus la Casa Florenţelor bucuros că într-un sfârşit "mi-au trecut toanele" apoi a plecat, probabil la sediu. Atunci un tip îmi face cu mâna.
Derek/Anonimus p.o.v.
Arăta atât de frumos, dar oare era gata să ii se scurgă machiajul?
-Hey! *spun eu încântat.
-Bună, tu eşti Eathen? *mă întreabă sofisticat*
-Da!
-Bine *spune ea uşurată* De ce m-ai chemat şi de ce m-ai sunat cu privat?
