Mă așezt pe scaununl din fața patului ei și încept să mă uit în gol.
-Bună Lav!*exlamă ea fericită* Am vești noi!
-Bună Bel! *spun eu puțin afectată*
-Ce ai?
-Nimic... Care sunt veștile?
-Am păuni!
Am stat vreo patru ore, atunci intră doctorul și spune:
-Este deja de patru luni în comă. Dacă nu își revine până mâine o să-i prelevăm organele pentru a da o șansă altor pacienți. *spune dânsul*
Atunci ies din gol și mă panichez. Intru iar la Bell în lume și o avertizez de decizia doctorului. Bel auzise decizia, nu putea să iasă din aceea lume, dacă o distrugea s-ar distruge pe ea.
Am încercat în toate chipurile posibile, și desigur, ca la orice lume imaginară există o criptă a amintirilor neplăcut plus un dușman închis în criptă.
Am deschis cripta. Am fost copleșită. În acel moment Bel a fost obligată să-și distrugă lumea...
