Rezumat scurt la viaţa mea, am fost răpită, salvată şi mutată. Ciudat...
-Bel *mă întreabă Anca*?
-Da?
-Crezi ca Derek va fi bine?
-Sigur va fi, îţi promit!
-Mulţumesc că eşti aici, oricând ai fi putut pleca de când este Derek la spital, dar tu ai rămas aici, cu mine! *spune ea îmbrăţişându-mă*
-Prietenii adevăraţi rămân cu tine indiferent de orice ai păţi! *spun eu cu o convingere de 100%*
-Da... tu îmi aduci aminte de o prietenă care a fost răpită când aveam 6 ani.
-Cum o chema?
-BeAtrica, sau BeA, cu b mare şi a mare.
-Ohhhh...
Ce rău îmi pare de ea. Mai bine mă duc la culcare, mâine vine profesorul pentru orele noastre (eu şi Anca) private. Şcooooooală... iaaaaaaar...
~~2 săptămâni~~
Cred că ar trebui să merg până la spital să-l vizitez pe Derek. Sper că este bine. Ţin la el ca la un frate, şi simt că-l cunosc de-o viaţă
