OK, asta nu-i a bună. În scurt timp mai soseşte o maşină. O roşcată frumoasă cu braţul drept tatuat colorat se deschide portiera. Apoi se aude un glas familiar din maşină. Apoi coboară. Era Eathen. Imediat am vrut să dispar de acolo fără să fiu observată, dar cineva mă observase. Când am văzut un băiat în spatele meu care ţipa stai am început să fug până la un momendat. Tipul m-a prins de mâini, iar eu speriată l-a lovit cu piciorul şi am fugit. Am ajuns acasă mai repede decât cu taxiul. M-am trântit în pat, apoi sună anonimul ăsta enervant.
-Alo!
-Bună oraşeanco.
-Ce vrei şi tu?
-Multe vreau, mai ales de la tine *schiţând un zâmbet pervers* , dar eu trebuie doar sa te informez.
-Super, iar plâng *exclam eu pe un ton ironic*
-Nu ştiu dacă plângi, dar fratele tău ce căuta la sediu?
-De unde şti?
-Treaba mea. Vrei să şti ce căuta acolo?
-Da!
-Atunci aşteaptă să te sun din nou!
Oficial anonimul ăsta nu mai e aşna de rău cum era înainte. Şi în plus mă ajută să ştiu ce căuta Andrei acolo.
Se aude interfonul.
-Merg eu mamă!
Este Andrei, nu cred că vreau să vorbesc cu el, mai bine îi deschid.
-Cine este?
-E Andrei!
Apoi se deschide clanţa, ce mai vrea?
