Lavia p.o.v.
OK, viața mea a luat o înorsotură oribilă. Dacă ieri eram cu Bel entuziasmate pentru prima zi de școală, azi Bel e în spital în comă și eu l-am cunoscut pe Derek.
Stăteam gânditoare uitându-mă la Bel în camera de spital în care stătea.
-Hai, nu poate să vorbească cu tine! *spune Derek serios cu un strop de tristețe neomogenizat bine cu vocea sa*
-Știu... *oftez eu* Dar comunicăm.
-Cum?! *întreabă el dând să râdă*
-Nu! Serios! Când stau în cameră pe gânduri și dau din gură nezicând nimic discutăm, vorbim, râdem. Are o lume fantabulicioasă ce trebuie descoperită. *spun eu serioasă uitându-mă în gol*
-Aham...*spune el uitându-se ca la o nebună*
Bine... a râs de mine, dar îl iert. Știu că Bel și-ar dori asta, și în plus ea nu a știut niciodată adevărul despre mine. Se aude un telefon. Cred că e al meu. Da, e al meu. Număr ascuns.
-Alo! *exclam eu*
-Ce se întâmplă? *mă întreabă Cristian*
-Nimic special, Derek s-a îndrăgostit de Bel, iar, a da, Bel este în comă.
-Iar dacă vine Alex totul se sfârșește.
-Exact!
-Te las, te voi mai suna pentru vești npi, e în joc viața verișoarei mele.
-Pa!
Bine, OK, am vorbit cu băiatul președintelui. Acesta a apelat la oricine ca să-și apere verișoara. Iar Alex, off... Alex, este cel mai mare dușman a lui Cristian.
Bine, acum că ne-am lămurit mă duc să văd ce face Bel.
