A trecut atâta timp de când nu am mai cântat la pian... Ce s-o fi întâmplat cu Kyle de m-a lăsat fără Oana, singură în casă. Oana este verişoara lui. OK, deja s-a făcut ora 23:46 şi nu m-am culcat, ar trebuii să dorm. Mă foiesc, mă zvârcolesc, nu pot să dorm. Mă uit la TV, mă uit la fereastră şi văd o faţă.
Stai, ce?! O faţă? Mă arunc în pătură şi mă ascund. Faţa a dispărut, dar la geam este prins un bilet.
《Nu te teme, nu sunt o ameninţare. Nu sunt nici prieten cu Kyle, deci el nu trebuie să afle de asta, dar tu trebuie să scapi. Anca, sora mea, şi-ar dori să poţi scăpa. Mai vin şi mâine seară, dar doar ca să ştii te-am căutat astea trei luni prin toată America, mi-a fost teamă că {,} Kyle ţi-a făcit ceva rău, deci te rog, putem discuta, te pot ajuta să-ţi aduci aminte cum erai înainte de amnezie. Cu drag D.》
"D." de la ce? Şi mă va ajuta să-mi aduc aminte de viaţa mea, super!
OK, Kyle a plecat ca de obicei la 22:00 şi m-a lăsat singură. A plecat undeva cu Oana. Îl aştept pe acel băiat, de ce nu mai vine? S-a făcut deja târziu, închid ochii aşezată cu capul pe pernă spre geam. Îi deschid şi îl văd. Mă dau jos din pat şi fug spre fereastră.
-Bună Bella spune el.
-Bună, de unde ştii cum mă cheamă?
-Fratele tău mi-a fost cel mai bun prieten, iar tu ai stat la mine vreo lună.
-Am un frate?!
-Da, se ocupa cu prostituţia şi cu deogurile, când ai aflat a încercat să te omoare.
