Era jumătatea lunii iulie din anul 1942.Din toţi pe care îi mai stiu si care sunt încă in viaţă este doar fratele meu.
Urma sa muncim pana la epuizare într-o fabrică de muniţie,sau aşa credeam.
Urma sa mergem cu un tren in condiţii ceva mai bune decât cele in care venisem.
Era un tren cu vagoane fără acoperiş,din lemn,sau doar păreau din lemn,si foarte spaţios.
Cei mai multi se tarau literalmente pe pământ.Acum ca îi vad pe ceilalţi ma simt chiar norocos.
Fratele meu si cu mine stăm extrem de aproape unul de celălalt,mirosind amândoi a var si urină.
Singurul lucru rămas înafară de speranţa este...simţul umorului.Da,recunosc,eu si majoritatea am luat-o pe coaja rău de tot.Frica de a muri a dispărut acum vreo 2 zile.Acum trăiesc cu asta.Nu de altceva dar râsul e singurul obiect pe care nici mmitraliere nu ni-l pot lua!
Începem sa glumim.
Sisif:Grozav,vor sa tragem trenul la destinatie..
Eu:Nu,vor sa il ducem pe spate.
Sisif:Unde vor sa ne ducă?
Eu:In Iad.
Mai mulţi încep sa râdă.Gardianii de langa noi nu înţeleg ebraica,deci e convenabil sa îi înjuri de mama focului fără ca ei sa ştie,crezând ca noi doar ne plângem.
Sisif:Daca e sa mor aş vrea sa il iau si pe gardianul ăla care m-a biciut,dar mai ales pe ăla care m-a băgat in haznaua asta!
Eu:Si eu.
Sisif:Imi promiti ceva?
Eu:Orice.
Sisif:Dacă unul dintre noi moare înaintea celuilalt,vreau ca cel care a murit sa pregătească o petrecere de bun venit cand moare celuilalt,in Rai(stiu am luat-o rău razna)
Eu:Sa nu uiţi de tort!
Sisif:Si femei...
Eu:Chiar crezi ca e bine?Ma refer...E Raiul nu?
Sisif:Dacă aici pe pământ se întâmplă lucruri aşa de groaznice,atunci nu se va supăra Dumnezeu ca vreau sa ma distrez după ce mor!
Străin:De acord cu prietenul tău.
Ne apropiem de tren,in timp ce "admiram" vagoanele nevopsite,pline de aşchii si care se zgaltaie la simpla atingere.
Sisif:Eu?Sa merg in trenul ăla?Brusc ideea de a târâ trenul pana la destinatie a devenit convenabilă....
Omul îmbrăcat la patru ace dar care a avut marinimia de a ma scoate din acel infern împotriva voinţei mele acum pare in pragul disperării.
Se poate spune ca era puţin ca o mama,ca atunci cand te obligă sa mănânci legume împotriva voinţei tale.In cazul meu erau vinetele:orice mâncare care e verde pur si simplu ma face sa vomit(aici ma refer la salata de vinete).
Reprezentantul:In numele lui Goethe si Beethoven!Ce durează atât? De ce trebuie sa aşteptăm după un mesager?Directorul de la fabrică o sa imi aibă inima la cină dacă întârziem in halul ăsta!
Caporalul:Am primit un telefon cum acest lot va merge altundeva,trebuie sa aşteptăm un mesager ca sa primim detaliile.Aş zice ca ar fi bine sa le dăm ceva de mancare.Mi se pare ca viermilor astolara le e foame,si am un presentiment ca au luat-o si razna....
Reprez.:Bine!Lasă vitele sa se adape!Stii ce?Da-le porţia mea!Nu o sa pot mânca sau dormi liniştit pana ce incompetentul ăla de mesager nu va veni!
Zis si făcut.Mai mulţi ofiţeri ne distribuie la fiecare o bucată întreaga de pâine,după care ne servesc cu o cafea rece.
Nu-mi pasă ca nu era caldă,îi dau porţia mea lui Sisif,si ne dau mai multe legături de cârnaţi nemţeşti,care sunt aşa mari încât ne uluim.De obicei,niste persoane care au trecut prin atâtea si acum au parte de acest festin s-ar lupta ca niste animale pentru ele.Însă nu.Noi nu ne-am înjosit si nici nu o vom face.Am împărţit acei cârnaţi de parcă viaţa noastră depindea de asta.
Puţin mai târziu o maşină de armată s-a apropiat de noi.Doi soldaţi au ieşit din maşină.
Colonel:Trăiască Hitler!
Reprez.:Trăiască Hitler!Ce a durat atât?
Colonel:Mii de scuze,dar la Berlin a avut loc o modificare de ultim moment.
Reprez.:Si?
Colonelul:E o schimbare majoră.Ma tem ca acest grup e repartizat pentru Normandia...
Reprez.:Si asta este in....?
Sergentul:Franţa Ocupată,domnule....
Acel om era cât pe ce sa facă o criză de inimă.Soldaţii au sărit imediat sa il prindă.
Reprez.:FRANŢA?Ai înnebunit? Tu imi spui sa trimit gloata asta de păduchi tocmai in FRANŢA?
Wolfenstein:Ma tem ca acum nu mai e treaba voastră....
Un om iese din maşină.Avea privirea rece si un cap de mort pe chipiu.
Reprez.:Si dumneavoastră cine sunteţi?
Wolfenstein:Sunt sergentul SS Darius von Wolfenstein.SI sunt şeful operaţiunii.
Reprezentantul a inceput sa tremure.
Reprez.:Si ce vreţi sa faceţi cu aceşti oameni?
Wolfenstein:Ma tem ca nu va priveşte.Ce va pot spune este ca nu mai trebuie sa va faceţi griji despre personal la fabrica voastră.Am trimis deja mai mulţi prizonieri ruşi la uzina voastră.
Reprez.:Va daţi seama ca trenul ăla nu va rezista pana in Normandia,nu?Si ceva imi spune ca si acei viermi işi dau seama...
Wolfenstein:Nu va faceţi griji,un alt tren va veni mâine sa îi ia.Cât despre viermi,ma pricep destul de bine la deparazitare....
CITEȘTI
Holocaust-Inceputul Sfarsitului
RandomJoseph Arthas e doar un copil român de origine evreiască care trăieşte o viaţă normală si fericită in Timişoara anului 1938,implinind 10 ani. Aceasta e povestea cum Arthas a supravieţuit Războiului Mondial,destrămării "României Mari" si a familiei s...
