Prima mea reacţie a fost de teamă,nu ştiam ce sa zic,ce alte munci ne aşteaptă? Cât de mult sange trebuie vărsat pentru o ideologie greşită si fără sens?Oare cate cadavre se vor prăbuşi la picioarele mele?
Acei oameni in fraci se apropie de noi.Cam toţi soldaţii si ofiţerii au plecat si ne-au lăsat cu ei.
Niciodată nu eram mai stresat ca acum,ma rog,ultimul an a fost destul de liniştit,in ciuda cicatricilor uriaşe de pe spatele nostru si al meu.
S-au apropiat de noi si reacţia lor a fost firească:ne-au salutat in germană si am dat mâna.
Apoi cu toţii ne-am urcat intr-o maşină dinaia care e acoperită in spate si transportă soldaţi.
După jumătate de ora de mers cu maşina cu toţii tremuram.
Nu,nu era de emoţie,nu stiu de ce înăuntru era atât de rece si aveam haine scurte de fermier .
Apoi am ajuns,la vreo 40 de kilometri de acele ruine am văzut o livadă întinsă de struguri.Sincer arăta destul de tare:era întinsă pe dealuri si era perfect întinsă pe o singură direcţie.
După ce am coborât am fost întâmpinati de soţia stăpânului din ferma aceasta.
Am rămas 5 in ferma asta,ceilalţi au fost duşi la alte ferme in apropiere.
Lângă doamnă am văzut ca se ascundea cineva sau....ceva in spatele ei:era fiica ei.
Pot spune ca era o bucăţică de fată pe care puteai sa o mănânci din priviri,deşi încă puţin si m-as fi apucat de canibalism in Normandia....
Era curioasă,dar nici nu o poţi învinui pentru asta,pe lângă patron,soţie si fiica mai lucrau 2 nemţi.
Aveam o presimţire ca cei 2 erau agenţi sub-acoperire al naziştilor.
Primul lucru pe care ni l-a cerut sa facem a fost sa facem o baie.
Nu glumesc.Oricum,aveam sa facem baie intr-un lac foarte aproape de fermă.
Ca era vorba de jenă sa fac baie lângă toţi oamenii aia s-a dus imediat cand am zarit-o pe fata de mai devreme cum trăgea cu ochiul.
Bine ca nu ma aflu in "Amintiri din copilărie" pentru ca ultimul lucru care imi trebuia este sa imi fure cineva hainele!
Oricum,am îmbrăcat noile haine si ni s-a zis ca trebuie sa ne adunăm...la masă!
Mi s-a contractat toată faţa gândindu-ma la ce vom mânca...vai,sper ca pisica nu a fost ucisă de curiozitate.
Nu a fost cine ştie ce,DAR CU SIGURAŢĂ ERA COMESTIBIL:cartofi fierţi cu brânză,pâine,salată si ouă omletă.
Anunţul era următorul:urma sa muncim la fermă:de la 5.00(DIMINEAŢA?!?!) ne trezeam sa mulgem vacile,după aceea făceam curăţenie in hambar.Despre muncă cu pământul am avut dreptate:trebuia sa sapam cam o dată la 3 zile,si cand vinea timpul,trebuia sa culegem nu doar strugurii,ci si fructele din ceilalţi copaci.
"Stăpânul" fermier încearcă sa ne spună asta in franceză, deoarece el crede ca suntem francezi,dar e bine si aşa,romana are o groază de cuvinte franţuzeşti,ma întreb dacă o va băga vreodată ca limba de învăţat la şcoală....
Trecând la subiect,toată munca noastră,mai bine zis banii,se duc direct la "managerul nostru" dar avem unele condiţii asigurate.
Mancare aveam de 3 ori pe zi,de la 20.00 până la 22.00 făceam ce voiam noi,si patul nostru era un balot de fân.
Cu timpul aveam totuşi sa descopăr ca balotul de fân era mai enervant decât cele mai tari pietre:imi întra fân peste tot,si încă ceva:a încercat vreodată perna voastră sa va MUŞTE?!?
Am păţit asta în prima noapte,cand un sobolan s-a ascuns in balotul meu.
Vorbind aşa,in prima noapte a fost un coşmar,dar nu puteam sa scot faţa fetiţei din minte.
Era...nu ştiu...un deja-vu...ARGH!!Acum stiu,imi aminteşte de Sofia.Biata de ea,sper ca e într-un loc mai bun.
Atunci chiar am început sa plâng.Plânsul a devenit molipsitor pentru unii care dormeau lângă mine.
Tata,mama,fratele,sora.....doar eu am mai rămas.
A doua zi patronul ne-a adus cel mai frumos cadou posibil:un radio!
Il puteam folosi seara si in pauza de prânz.
Nu ştiu de ce,am avut senzaţia ca sunt urmărit,nu de acei nemţi,ci de altcineva.
In aceeaşi seară asculatsem la piese de jazz(da,se pare ca sunt mulţi fani ai muzicii americane si printre nemţi) si după ce ne-am culcat,am auzit zgomote de paşi.
Oboseala ar fi fost un motiv ca aş fi luat-o razna,dar vedeam si umbre!
M-am înarmat cu o furcă si am aşteptat la uşa.M-am întors si era....fetiţa din prima zi.
Nu putea sa doarmă si se plimba cu un ursulet indopat prin grădina.
M-am aşezat,am lăsat furca laoparte si am început sa vorbesc cu ea(cu greutate,nu ma pricep la germană).
Stiu sigur ca nu poate dormi,asa ca m-am gândit sa îi zic...un cântec de leagăn.
Da, stiu,pare prostesc, dar chiar nu vreau sa stau cu ea până dimineaţa.
Dar m-am gândit ca nu înţelege română,poate încerc "Frere Jaque"?
Dacă ma gândesc MULT mai bine,o sa îi zic o piesă de jazz:"What a wonderfull world" de Louis Armstrong(o sa o găsiţi la linkul Youtube)
Si aşa am început sa cânt(sa nu credeţi ca eram la fel de bun ca si el):
"I see grass of green
And clouds of white
I see them blue
Only with you
And i say to myself,how a wonderfull world..."
Surprinzator a aţipit înainte sa termin.Dormea pe jos si probabil părinţii ei ar fi fost furioşi sa o vadă dormind alături de noi.
Am dus-o in hamacul pe care l-a montat administratorul pentru soţia lui.Si aşa m-am procopsit cu un prieten pe toată durata verii,
Ziua următoare sunt frânt,bine ca afară plouă si nu ne obligă sa muncim.
Ascultăm radioul si îi rog sa dea pe postul românesc.
Era cam la mijlocul ştirii si mi se părea ceva ciudat.Am dat pe alt post românesc si atunci am încremenit.
Ştirea era următoarea:
"Cu un curaj formidabil,Alteta Sa,Regele Mihai I l-a arestat astăzi,in ziua de 23 august, pe fostul Mareşal Ion Antonescu si un pact de pace a fost semnat cu URSS si statele aliate."
Eu:Bun Melkyor,acum e începutul sfârşitului
CITEȘTI
Holocaust-Inceputul Sfarsitului
RandomJoseph Arthas e doar un copil român de origine evreiască care trăieşte o viaţă normală si fericită in Timişoara anului 1938,implinind 10 ani. Aceasta e povestea cum Arthas a supravieţuit Războiului Mondial,destrămării "României Mari" si a familiei s...
