Holocaust-Inceputul Sfarsitului

Capitolul 7."Orice titan se prăbuşeşte"

Deja a trecut o luna de cand s-a dat ordinul si toată familia era pe jar.

Eu nu mai mergeam la şcoală,si nici ceilalţi.
Acum aş fi zis ca era o binecuvântare,însă nu era.
Mamele noastre au trebuit sa ne predea,chiar daca unele aveau mai puţine clase decât noi.
Profesorul nostru a hotărât sa ţinem ore afară,in pădure.

De ce in pădure?Trebuie sa fie un loc ferit de ochii oamenilor.
In plus,ne distram pe cinste.Nu aveţi idee ce ecou are pădurea de la periferia Timişoarei.
In trecut oamenii credeau ca pădurea e plină de fantome.Până si maghiarii si nemţii care au trăit aici credeau ca pădurea e bântuită.
Dupa Primul Război Mondial,oamenii au aflat ca orice zgomot dinăuntru e amplificat.Nu stiu cum face asta,ne-a explicat profesorul o dată dar am uitat...

Vorbind de ore,recitam poezii de Eminescu si poveşti de Creangă.Făceam multă biologie si geografie,si partea noastră preferata,nu făceam mate!Doar uneori cand găsea un pământ mocirlos unde sa graveze cu un băţ.

Mergeam langa domnul Heimer cand ne-am oprit in faţa unui copac.
Heimer:Ce este ăsta?
Alex:Un copac?
Cu toţii începem sa râdem.
Alex primeşte o castana de la profesor.
Heimer:Nu,Desteptul Pământului!Ce este pe el?Unde arăt eu cu degetul?Ce creşte pe el?
Eu:Muşchi?
Heimer:In sfârşit cineva care si-a facut temele.Vedeţi voi,acest muşchi sunt orientaţi înspre N pentru ca atunci soarele e in punctul lui maxim.

Si aşa a durat vreo 3 luni,si in sinea noastră am fi dorit sa fi continuat,însă "timpul nu mai avea răbdare"(Citat din Moromeţii)

Cu greu,sau pur si simplu,am terminat şcoala in vara anului 1940.Însă urma ceva ce nu mi-aş fi imaginat niciodată.

A început in iulie,cand,într-o seară racoroasa,cand stăteam cu toţii langa radio.
Până si mama a început sa asculte la radio cu noi,de cand a început războiul.
Si totuşi,ce urmează nu e de râs deloc.
Ascultam nemiscati, cu Sofia in braţele lui Sisif.
Radio:"Ministrul de externe român in prezenţa ministrului de externe sovietic,domnul Molotov si a ministrului de eterne german,domnul Ribbentrop,discută despre retrocedarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord URSS-ului.De asemenea se vorbeşte despre retrocedarea Transilvaniei către Ungaria.
Sunt discuţii aprinse pe această temă la castelul Bellvedere din Viena.

Acum ştiri din Asia,Japonia a cucereşte  partea de Sud-Est a Indochinei.General englez se predă in faţa unei armate de 3 ori mai mică decât a lui....

Moise:Nu imi vine sa cred ce tupeu!
Sisif:Stiu,japonezul ăla trebuie sa aibă tupeu daca a reuşit sa il convingă pe generalul ăla sa se predea.
Moise:Lasă-l pe turcul ăla!Ma refer ca vor sa anexeze Transilvania,si Basarabia!
Barbara:Ăştia sunt dementi?Noi nici nu am intrat in război!Ce treabă au cu noi?
Moise:Dragă,de secole me aflăm la graniţa unor imperii străvechi.Daca am rezistat atunci,o sa rezistăm si acum.
Sisif:Doar ca strămoşii lor nu aveau bombardiere...

Au trecut doua săptămâni de la ziua aceea si am auzit ca avea sa fie o manifestatie maghiară in oraş.

Eu si Alex ne uitam la manifestaţie.Era total diferit de cea la care am participat:Oamenii erau in culmea fericirii.Aveau steaguri si flori in mâini.Se auzea muzică.Era ori imnul lor ori un cântec popular,nu stiu,nu stiu maghiară..
Era.....o sărbătoare?Poate ca era ziua lor naţionala si nu ştiam eu?

Din intamplare ma întîlneam cu domnul Heimer.
Heimer:Ne întâlnim din nou.
Alex:Ce sărbătoresc oamenii ăştia?
Heimer:Alipirea la Ungaria.De mâine e definitiv.Scrie pe un document in faţa primăriei.
Eu si Alex sunt zdruncinati.Un zvon auzit la radio a devenit realitate.
Heimer:Aş fi sperat din tot sufletul sa nu se ajungă aici.Dar din fericire nu a fost nici o victimă.Măcar la asta a ajutat diplomaţia....Pai,istoria e de vină "Orice titan se prăbuşeşte"!Sa ţineţi minte asta!

In noaptea ce a urmat cu toţii am urmărit spectacolul de artificii.Era de-a dreptul minunat.
Sora mea Sofia nu a mai vazut un spectacol de artificii înainte.
Si totuşi,sarbatoream cu surle si trîmbiţe ceva trist:cucerirea ţării noastre

Ziua următoare eu si Alex am fost instiintati de un jandarm maghiar ca evreii pot merge din nou la şcoală.
Im familie a fost motiv de bucurie.
Însă trebuia sa facem ceva.Jandarmul a încercat sa explice ca trebuie sa punem p brosa pe piept ca sa ştie lumea ca suntem evrei.
Jandarmul:"Voi trebuia se puniti steua ista pi piept,altifel probleme."

Dupa cum va daţi seama jandarmul nu ştie română si mai târziu am aflat ca a primit ordin sa înveţe propoziţia pederost .

Cand am ajuns la şcoală ,in loc de româna,a venit un domn in frac,cu un bat in mână.
Bismarck:Bună ziua elevi,ei sunt Domnul Bismarck si voi fi noul vostru profesor de maghiară.
Un coleg întreabă:
Gheorghe:Dar unde e Heimer?
In loveşte puternic peste mâna dreapta.Abia se abţine sa nu plângă.
Bismarck:De acum încolo mi te vei adresa cu "Domnule"
Eu:"Domnule"Bismarck....Ce s-a întâmplat cu profesorul nostru?
Bismarck:Din păcate nu va priveşte.Nu va băgaţi nasul ca musca-n lapte!

Si asta nici nu era partea cea mai rea...