După mai mult de o săptămână de mers cu trenul,am ajuns la capătul puterilor.
Eram aproape ca nişte zombie care abia aşteptau sa revadă lumina soarelui din nou.
Caldura din înăuntru e insuportabilă!
De 2 zile nici nu puteam sa urinez,ceea ce e mai rău decât pare pentru ca imi trebuia pentru cârpa pe care o aveam in jurul capului.
Oare cat timp va mai continua? Oare cât se vor mai juca cu noi?De ce nu ne termină odată?
Mama nu suportă gândul ca Sofia nu mai e,cu majoritatea dintre noi nu suportăm faptul ca mulţi dintre cei iubiţi nouă nu mai sunt....
Din mulţimea copleşitoare de acum o săptămână am rămas 2 treimi.Restul au murit pe drum si de fiecare dată cand mureau mai mult de 10 persoane într-un vagon opreau.
Mi se pare ca opream cam de 3 ori pe zi,uneori mai mult sau mai puţin.
Avem loc sa ne mişcăm,însă la ce folos?
Majoritatea dintre noi suntem răni vii!Am văzut la o persoană o rană in abdomen care s-a infectat atât de tare încât a devenit mai mare decât mâna mea!
Domnul Heimer imi zice ca ultimul lucru pe care il mai avem este speranţa si ca nimeni nu poate sa ne ia asta,nici macar naziştii.
Nu ştiam asta,dar avea sa fie cea mai importantă lecţie pe care mi-a predat-o vreodată.Si ultima totodată....
Apoi mi-a venit o idee prostească dar pe care mereu mi-am dorit sa o fac.
M-am târât pana la domnul diriginte si l-am întrebat :
Arthas:De unde ştiti atât de multe?
Heimer:Poveste lungă....
Arthas:Am timp,sau cel puţin,destul cât sa ascult povestea....
Heimer:Bine,in tinereţe am fost diplomat la Bucureşti.
Arthas(Eu):Pe bune?!?
Heimer:De ce pari aşa surprins?Nu sunt vreun rege sau spion sau aşa ceva...
Arthas:Dar cum ati ajuns profesor?
Heimer:Asta a fost partea uşoară.Faptul ca am fost politician a ajuns la urechile directorului care m-a angajat.
Arthas:Atunci de ce ati renunţat?
Heimer:Eram diplomatul României in relaţiile cu Germania înainte de regele Carol II o scurtă perioadă.Am fost dat afară din post pentru ca nemţii nu acceptau sa negocieze cu un evreu!
Arthas:Si după aceea?
Heimer:Pai,am vrut sa fiu avocat,însă mi s-a părut ca sistemul era prea corupt:se dădea multă mită pentru a găsi pe cineva vinovat sau nu.Din intamplare m-am întâlnit cu un vechi prieten care a devenit director de scoala si căuta un diriginte pentru clasa voastră.
Arthas:Si?
Heimer:Ei bine am ajuns unde sunt acum!Încetează sa ma tragi de limbă ca iti trag una!
După câteva ore de mers ne-am oprit.
Vreo 5 soldaţi stăteau la intrare,însă nu purtau arme.
Soldat(in maghiară):Cu toţii ieşiţi,acum!
Sisif:Ce naiba zice?
Heimer:Sa ieşim.
Cu toţii ieşim.Cu toate ca ne bucurăm de abia ne mai putem misca.
Suntem la intrarea unei fabrici foarte mari care stă triumfală in faţa noastră.Are niste coşuri imense,însă ne aşteptăm la un fel de închisoare,sau câmp deschis.
Desigur,baracile si gardul de sârmă făceau parte din peisaj,dar ma intrebam ce produce un loc atât de îngrozitor.
Le aud pe niste femei intreband ce este locul ăsta.Un soldat care avea costum de piele si chipiu cu cap de mort le spune ceva in germană.
Soldat:(in germană)Unguri proşti.Nu înţelegeţi?Ăsta e Auschwitz!Vedeţi furnalele alea?De acolo ies oasele voastre...
La intrate vedem un mesaj pe poartă.Nu stiu si il întreb pe domnu' Heimer.
Eu:Ce scrie acolo?
Heimer:"Munca te....eliberează"?!
CITEȘTI
Holocaust-Inceputul Sfarsitului
De TodoJoseph Arthas e doar un copil român de origine evreiască care trăieşte o viaţă normală si fericită in Timişoara anului 1938,implinind 10 ani. Aceasta e povestea cum Arthas a supravieţuit Războiului Mondial,destrămării "României Mari" si a familiei s...
