Holocaust-Inceputul Sfarsitului

Capitolul 3."Vine furtuna"

Vara a trecut ca o clipită,exact aşa cum a spus profesorul nostru.
Abia asteptam  sa merg la şcoală si sa îi vad pe prietenii mei,mai ales pe Alex.

Alex a fost cel mai bun prieten al meu din,defapt din totdeauna. Este fiul rabinului din sinagoga din cartierul nostru.
Imi amintesc ca l-am întâlnit acum 4 ani,la înmormîntarea fratelui său.
El a murit in condiţii dubioase in Germania,si tatal lui a plătit mulţi bani ca sa aducă trupul lui in ţară.
Imi amintesc ca l-am vazut prima dată in timpul slujbei de înmormîntare.Era sfasiat de durere....
Arthas:Salut.
Alex:Bună...
Arthas:Cine e înmormîntat?
Alex:Fratele meu...
Arthas:Inteleg,nu vrei sa mergem altundeva?Nu stiu de ce dar,deşi e mort,am un sentiment ciudat ca ne priveşte.
Atenţia lui Alex era complet acaparată si începeau sa îi luceasca ochii.
Alex:Pe bune?Credeam ca sunt singurul...

Am stat departe de scena funerară,si am observat ca,deşi a pierdut o rudă,a câştigat un prieten.

Mergeam amândoi de-a lungul străzii către şcoală si festivitatea de-abia începuse:Copii mici cu buchete de flori mai mari decât ei si cântece care răsună in tot cartierul.

Însă directorul a avut o idee interesantă cand a angajat o trupa de scripcari sa cânte in prima zi de şcoală.
Recunosc ca a avut o idee nobilă,însă muzica a atras cam jumătate din oraş la horă si alte cântece.L-am vazut până si pe colegul fratelui meu Sisif,care a venit de la ziar sa scrie despre "petrecere"

Am ajuns acasă,mama era binedispusa fiindcă se pare ca si ea a participat,însă tata a venit  foarte mohorât de la serviciu.
Se aşeza ca de obicei in scaunul lui preferat dar de data asta a fumat atât de mult încât a trebuit sa deschidem toate ferestrele.
Barbara:Te simţi bine,dragule?
Moise:Nu!Nu ma simt deloc bine!Am auzit ca vor sa concedieze toţi evreii din posturi publice,mai ales bancar.
Arthas:De ce,tată?
Moise:Sa ma lovească trasnetul daca stiu!Tot ce stiu este ca de cand politicienii ăştia s-au aliat cu nemţii avem parte din ce in ce mai mult de belele!Mai ales evreii ca noi!
Barbara:Dar este de neconceput!Trăim într-o societate democratică!Avem drepturi!
Moise:Stiu,asta le-am spus si eu.Dar au zis ca vestea asta a venit tocmai de la centru,din capitală,si nu au cum sa o modifice.
Fratele meu Sisif a venit mai devreme de la serviciu.Bombanea in gând niste înjurături probabil.
Sisif:Nu o sa va vină sa credeţi! Am fost concediat împreună cu nişte colegi din absolut nici un motiv!Nu stiu ce politician cu a trimis un comunicat in care evreii nu au voie sa muncească in societate!
Ne uităm uimiţi unul la celălalt timp de câteva minute,cand hotărăsc sa sparg liniştea.
Arthas:Si noi ce ne facem?
Moise:O sa vorbesc cu directorul,poate o sa reuşesc sa ascund faptul ca sunt evreu de cei de la centru...

Nu ştiam de ce se intampla asta,dar era un semn ca urma sa vină o furtună,una de care nu te poţi ascunde doar cu o umbrelă.