Este 20 aprilie 1940.
De la faza cu steagul a trecut ceva vreme,însă a fost doar inceputul.
Au avut loc manifestaţii din ce in ce mai mari,mai dese,si mai violente...
Eu si Alex ne uitam din copacul înalt de lângă Universitate o demonstraţie in care se cerea alipirea la Ungaria.
Însă aceasta era diferită de cea in care am participat eu.Oamenii erau înarmaţi.
Majoritatea aveau uşile si ferestrele închise si unele ferestre erau,cum sa zic,zidite?
Da,orăşelul in care am crescut a devenit brusc periculos,si eu nu puteam sa schimb asta
Părinţii nu ne mai dădeau voie afară dupa ora şase,fapt pentru care am profitat,ascultând radioul fără ca mama sa se împotrivească.
Însă cand ajungeam acasa cu câteva minute mai târziu ne aştepta cearta,sau chiar bătaia.
Revenind la demonstraţie,vestea ca oameni armati se plimbă prin oraş l-a facut pe primar sa trimită dorobanţi(jandarmeria) sa îi aresteze sau sa îi disperseze.
Alex:Arthas,eu zic ca ar trebui sa plecăm de aici...
Eu:Pe bune?Dar o sa pierdem partea cea mai interesantă!
Alex:Ai untură in loc de creier?O sa ne ciuruiasca!
Eu:De ce?Suntem doar niste copii...
Alex:Daca se descarcă arma unuia in timp ce o atinteste din greşeală spre noi?Daca nu ma omoara el,o sa ma omoare maică-mea!
Eu:Ai dreptate aici,mai bine sa mergem.
In timp ce eu si Alex coborâm se aud focuri de armă.Cand am ajuns cu picioarele pe pământ ne-am ascuns in clădirea Universitatii.Făceau curăţenie si ne-au lăsat înăuntru.
Sus,există un balcon mare unde la început de an făcea directorul o cuvântare.Ne-am repezit repede acolo si am vazut o luptă ca in Evul Mediu.
Oamenii se impungeau,se loveau,unii chiar zaceau morţi pe stradă.Era ceva neplăcut sa vezi oameni zacand pe stradă.
Cand am ieşit am vazut dorobanţi cum carau in remorci cadavre ale lor si ale protestatarilor.Un dorobanţ ne-a rugat sa îi ajutăm.
Alex avea sa aibă coşmaruri noaptea viitoare.
Cand ne-am întors era foarte târziu si stiam ca o s-o încasez.
Din fericire,un dorobanţ s-a oferit sa ne conducă pe amândoi acasă,motivînd de ce am venit aşa târziu.
Ajung acasa si sar langa radio.Sisif era langa el si auzea o nouă ştire despre război.
Radio:Dupa o rezistenţă eroică,Franţa a căzut in mâinile nazistilor.Hitler a facut o vizita personală in Paris pentru a savura noua lui cucerire.Tara a fost divizată in două,o parte,cea de nord a fost încorporată Germaniei si cea de sud a devenit un stat independent sub conducere proprie,numit regimul de la Vichy.
Ministrul de externe al URSS,domnul Molotov,a facut ieri o vizită la Bucuresti ca sa vorbeasca despre problema Basarabiei.Eu:Crezi ca razboiul se va termina acum?
Sisif:Eu cred ca da.Ce o sa se intample?O sa cucerească URSS?Trebuie sa fii tignit ca sa cuceresti o ţară cât un continent.
Ma duc la culcare.Ziua următoare ma duc la scoala.
Însă ceva nu era in regulă.Cu toţii erau afară si era un lacăt pus pe intrare.De faţă erau si niste dorobanţi care i-a arestat pe profesorii noştri.
Era un haos total,dar am observat o foaie de hârtie pe intrare.
Scria astfel:
"Conform legii nr.1425 din data de 20 aprilie 1940,sub îndrumarea prim-ministrului Ion Antonescu si aprobată de alteţa sa,regele Mihai I, Evreii nu mai au acces la învaţămant primar,secundar sau superior."
Nu se poate...
CITEȘTI
Holocaust-Inceputul Sfarsitului
AcakJoseph Arthas e doar un copil român de origine evreiască care trăieşte o viaţă normală si fericită in Timişoara anului 1938,implinind 10 ani. Aceasta e povestea cum Arthas a supravieţuit Războiului Mondial,destrămării "României Mari" si a familiei s...